I'm Alive

 

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu 

Got no words to write in this letter

I may have told you but I can't remember

if there was something more or not

in the place you hide the soul that you got!

Just a dream or maybe a whisper

I can feel now that you left

I know it better, without you I just can't

I cannot run without walking

I cannot scream without believing

I cannot love without losing

I cannot run, I can't scream, I can't love

just with you I'm alive!

All that was between our souls

nothing more than a simple game

so sand and so silly, oh

But it was something I would never forget

Even if now you don't care

you shall know that I'll be there

and in the middle of the lonely night I'll scream...

Blues de noapte în centrul vechi

 

Ceasul cel mare n-are ore deloc

stă degeaba pe fază

Timpul tot stă şi leneveşte în loc

nu îl interesează...

E întuneric în oraş şi acum

nu este nimeni pe stradă,

luna şi stelele-s pierdute în fum -

de unde chef de paradă?!...

Noapte e rece şi bolnavă de fel

de-o mare singurătate

când ziua, lumea fără gânduri şi ţel

orbecăie mai departe

Iar dimineaţa de-ar veni n-are rost

să ne mirăm cum o noapte

se-mbracă şi apoi porneşte la drum

cu-aceleaşi semne de moarte

Triolet sub floarea de cireş

 

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

şi-un soare ce ne mângâie din zare

într-un sărut al celor mai aleşi

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

destinul bun ne leagă fedeleş

într-o iubire caldă, protectoare

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

şi-un soare ce ne mângâie din zare

Blues-ul oglinzii

 

"De-asta sunt aici,

ca să te pot asculta"

zise-oglinda bolnavă

care tot plângea

"aşa cum asculţi

plăcile tocite

cu cântece vechi

şi-autoînsuşite

Ca să-ţi aminteşti

totul mai târziu

când pierzi amintiri

zburând în pustiu!

De-asta sunt aici,

să te pot asculta!"

Oglinda bolnavă

plângea, stăruia,

însă inima frântă pleca...

Triolet de cafenea

 

În ziua-n care frigul ne gonea,

stăteam pierduţi în dulce letargie

la o poveste şi la o cafea.

În ziua-n care frigul ne gonea,

sporovăind în colţ de cafenea,

noi doi ţeseam o caldă poezie.

În ziua-n care frigul ne gonea

noi doi stăteam pierduţi în letargie

Povestea toamnei

 

Se născu într-o flacăra

ce-a veştejit frunzele

într-un stacojiu obosit

de-atâta drum

prin timpul rămas

într-un adagio romantic

la răspântia dintre

anotimpuri care

nu-şi mai ştiu gândurile...

Dimineţi de septembrie

 

Răsăritul m-a trezit,

în frunzişul toamnei

şi mi-a adus o ceaşcă de cafea

cu razele dimineţii...

şi sorbind-o

te vedeam dansând

în aburii ei...

Nimic nou sub soare

(triolet de actualitate) 

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru;

doar comunitatea de copaci frigizi

sub un cert crepuscul spoit în albastru.

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru

care ne croieşte viaţă de sihastru

şi singurătate de pustnici rigizi.

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru

doar comunitatea de copaci frigizi

Rondel cu străini

 

Ne naştem doar străini

cuprinşi în vechi tăceri

cuvintele-s topite

în visele de ieri

Nu spunem un cuvânt

nu scriem nici vederi

ne naştem doar străini

cuprinşi în vechi tăceri

Scrisori, îmbrăţişări

pe vremuri de-aşa chin

nu spun nimic acelor

lâng' ale căror vini

ne naştem doar străini...

Imagine: tablou de Ioana Stana din seria "Fire de timp"

Tanka

 

În jur şi în gol

universu-ţi orbita

la ceas de orbiri.

Niciun cititor de gând

nu-ţi ştia visul de zbor...