Am ramas straini
Sub sorii cei electrici
Ai orasului
Lumina din gândul tău
a stins luna din suflet...
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Am ramas straini
Sub sorii cei electrici
Ai orasului
Lumina din gândul tău
a stins luna din suflet...
Nopţile negre
negau nimbul nostru...
Nebunia noastră
n-avea nicio noimă...
Nebunii neprihăniţi
n-aveau notoria neomenie
necesară nimănui...
Într-o zi,
atârnam de un colţ de suflet
şi mă pregăteam de un avânt
în hăul unei amintiri
Într-o noapte
atârnam de malul unui dor
şi mă apăram de valul
marilor despărţiri...
...şi tot aşa
până în ziua aterizării
pe pământul promis
al iubirii noastre
Bat clopote de amintiri prin gand
La ceasurile fara timp de goana
Dar nu se-alina-asa ca orice rana
O clipa asternuta intr-un rand
In clipa-n care ore noi vibrand
Veneau in pas boem de buna seama
La ceasurile fara timp de goana
Bat clopote de amintiri prin gand
In ziua-n care gandul nostru bland
Plecase in voiaj de mare goana
Unde nici gandul nu mai stie teama
Si tot mai umbla ratacind in vant
Bat clopote de amintiri prin gand...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Cândva mai demult,
Pe-o noapte albastră
un înger din cer venit
Mi-a spus aşa:
"Te rog să nu plângi,
hai, uită tristeţea!
Portile s-au deschis
Spre-o lume de vis..."
Cu vocea lui caldă-mi soptea
Spre el ma chema, si zambind imi spunea
Refren:
"Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-acum
şi-mpreună-om învăţa
cum să fim mai buni
Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-n zbor
şi ai să vezi cerul senin
cum va veni în zori"
De-atunci tot mereu
în nopţile triste,
la vorbele sale eu
din nou mă gândesc...
Privire-napoi
Peste toamna trecută
Cântec din frunze
În pădurea tăcută...
Dintr-un calendar
aştept încă o dată;
să revină-n dar
iarna întârziată.
Sosesc într-un stol
gânduri dintr-o vară
şi vor să le-aştept
pe-un peron de gară
Dacă mâna ta tace, e pentru că e o scoică
ce-şi ascunde secretele şi amintirile
ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj
de pe mare...
Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val
care urlă din adâncul amintirilor
mesaje de luat aminte şi de învăţat
din stele...
Dar mâna ta
nu era decât o amintire
care n-a mai avut ce rosti
şi tăcu întru eternitate...
rupse florile din noi
lăsând iarba rea
Sufletul mai aşteaptă
primăvara veşnică
În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu