Atunci când ai venit,
o stea a căzut
şi a făcut o groapă
în pielea şi-aşa bolnavă
a străzii.
Aşa am aflat
ce hal de tir
joacă zeii
pierduţi la belciugele
din lanţul ce ne-a legat!...
Aşa am aflat
că de fapt am fost câştigaţi
murdar la 4/69,
dar zarurile n-au fost aruncate,
ci arse!...
Aşa am aflat
că viaţa se joacă,
dar nu ştie să piardă!...
O umbră păşea
pe strada mea
din cartierul
care nu-i cartier;
Îi ştiam paşii,
îi şiam glasul
cald-răguşit
de pe vremea
când şi eu păşeam
"fluieră-stea"
prin "parcul iluziei"
visând pe o bancă
la "Pădurea Titanică"...
O umbră păşea
chemându-mă,
strigându-mă pe nume
ca pe vremea
când şi noi ne strigam
printre copaci
şi deşi eram gata,
cineva ne-a luat cu lopata
când ne-a fost jocul mai drag
Trecea o umbră...
Aceeaşi umbră
ce-a uitat
să mai fie
şi fiinţă...
Zis şi făcut!
Ziua se poate scurge
caldă şi calmă
cu ploaia ei de soare
ce-a îmbătat şi a adormit
oraşul şi-aşa ignorant
şi ridicol...
Semn bun să fac
marea alegere
şi marele pas
pe marele pod
dintre ieri şi azi,
să iau biletul dus-fără-întors
către lumea de bine
şi de orice alceva...
Semn bun să-mi fac bagajele;
m-aşteaptă un accelerat de scăpare
din Sudul cel mare
care să mă ducă spre tine
şi amintirea ta...
Dimineaţa umblă în mine
ca o femeie frumoasă
pe-un coridor interminabil
al sufletului meu
rătăcit în aşternutul unui mâine
prea îndepărtat...
Păşeşte într-un dans ferm şi muzical
pe mozaicul rece,
paşii ei scriind lyricsuri
scurte-şi-la-obiect
bătând în uşi ce-au uitat
să se mai şi deschidă...
Dimineaţa-i prea obosită
să mai cânte dansând,
să mai danseze cântând.
Stă cuminte la locul ei
şi mai aşteaptă gândul
care să-i deschidă uşile fără chei
către mine...
Fulgi de zăpadă mari
cad ca-n poveşti, ca-n vis
ninge de ieri
şi sus pe cer
stele dansează iar...
Un sunet de clopoţei
pare-a ne anunţa
că Moş Crăciun
vine din nou
şi ca de obicei...
Refren:
Mos Craciun, toti asteptam sa vii
Sa apari la noi in prag
Cu cadouri si cu jucarii
Sa cantam toti langa brad
II:
Pe străzile de nea
copii se joacă iar,
colindători
încă din zori
umblând prin oraş hoinari
Un sunet de clopoţei
pare-a ne anunţa
că Moş Crăciun
vine din nou
şi ca de obicei...
Refren...
Bridge:
Aşeptăm să revii, Moş Crăciun
să ne-aduci cum ştii mai bine
tot ce e
tot ce ai tu mai bun
Pe o stradă cu lumini,
Oamenii din nou zambesc;
ca într-un basm păşesc
fericiti ei se privesc
Pe o strada cu lumini...
Iar acum ca niciodat
stele cad în părul tău
şi pe strada cu amintiri,
Vreau să ne plimbăm din nou
prerefren:
prin zăpadă iar să alergăm
şi cu bulgări noi să ne luptăm
Refren:
Strada-i plină de lumini
ce te-ndeamnă să porneşti
către bradul cu-amintiri,
către casa din poveşti
II:
Pe o stradă cu lumini,
toţi copiii-s fericiţi
aşteptându-l pe Moş Crăciun
obosit de-atâta drum
pe-acea stradă cu lumini...
Si acum ca altadat
Inchid ochii si zambesc
Si as vrea sa pot primi
Darul meu cel mult visat
prechorus:
Pentru noi toti drumul s a deschis
Bine ai venit la mine n vis
motto: "Ochii lui încă vor jucăria de-atunci..." (Alexandru Andrieş - Ceaţă)
Aud cum baţi tactul paşilor tăi
în ritm ferm de rock
prin trupul şi fiinţa mea
ca printr-o cameră goală
paşii tăi rezonând metronomic
sufletului meu...
Aud cum baţi în uşa sufletului
dar nu ştiu cum de nu
ţi-ai dat seama
că-i deschis
şi oricum e gol
şi mai e şi frig
şi nici eu nu pare
că mai stau aici
de când ea a plecat....
Aud cum strigi
şi mă chemi
să-ţi explic ceva
care şi-aşa n-are rost
şi asta mai ales
că tu...
nu eşti ea
şi nici eu
nu mai sunt eu;
actele-s inutile
şi oglinzile sparte...
Cum spuneam,
n-are rost!
Şi oricum
şi dac-ai da buzna
tot n-ai ce să vezi:
doar o umbră a statuii
sufletului care a fost
şi
nu
va
mai
fi...
Acolo unde nu e timp şi spaţiu
unde toţi suntem prieteni
şi orice gând
şi orice chip
şi orice vis închipui
există cu adevărat
aşa cum ni s-a spus,
cum ni s-a transmis
în cântec şi în vis...
Să ne vedem,
să ne salutăm
să ne îmbrăţişăm
să ne auzim
şi să ne cântăm
la cel mai mare concert
din cer...
Puteai să laşi un semn,
o umbră prin oraşul preaocupat
şi cu memorie prea scurtă
ca să mai ştie
că ai trecut cândva pe-aici…
Şi ai lăsat…
dar eu sunt singurul
care mai ştie asta acum…
Puteai scrie o scrisoare,
un cântec,
să strălucească iar
soarele pe strada
tot mai străină şi pustie
ce-a uitat ploaia cu praf stelar
pe care o lăsai în urmă…
Şi ai scris…
dar tot eu sunt cel
ce-şi aminteşte…
Puteai lăsa orice,
un fum de parfum
sau orice altceva
să ştiu calea
pe care-ai păşit
fără întoarcere
spre trenul de seară
care nu s-a mai întors.
Şi ai lăsat amintirea…
într-o poză sepia
ce s-a mistuit
în focul uitării….
