Să plouă
dar cu altceva
cu dragostea mea
şi a ta
cu focuri de stea
care să lumineze
cartierul nostru
unde stăm pe metereze
să plouă cu ce-a mai rămas
şi-n ultimul ceas
la ultimul pas
să plouă cu flori
cum nu a mai plouat
de multe ori...
Ploi...
Atâtea ploi
de mărgăritare
ne fac
să strălucim
pe fiecare
ca diamantele
din visul
când stăteam
sub lămâiul
de lângă drumul
ce ni s-a deschis...
Iubirea mea,
închide ochii
dar totuşi priveşte:
Totul este bine,
atât de bine
întrucât nimic,
de fapt,
nu mai există:
E doar visul nostru
fără ieri,
fără azi,
fără mâine,
fără timp, spaţiu...
Doar noi
şi noul nostru univers.
Să plouă!
Atât cât ar fi fost de-ajuns
ca să ştiu că vei veni.
Să plouă
să mai alerg după stele ce cad
din nori
Să plouă
să mai alergi după ziua
care se duce
Să plouă
să mai batem străzile
făcând haz
de cei ce fug speriaţi
care-ncotro
Să plouă...
...şi atât!
Să fie doar vară;
nimic mai mult...
Personal de seară
la oră târzie
cu mine
obosit de drum lung
pe ultima scară
şi tu aşteptând
undeva prin gară
şi noi gata de-alt drum
către stele...
Cad fulgii de nea ca-n basmele vechi
E-o seară de vis cu stele perechi,
mă plimb iar pe stradă și te aștept...
Privesc fericit copiii din parc.
Pe sănii aleargă, cu bulgări se bat.
Cu lacrimi în ochi revăd copilul ce am fost cândva...
Noapte și zi
fulgi mii și mii
rătăcesc în zare
ca un vis uitat în mare
Noapte și zi
fulgi mii și mii
tot anunță iar și iar
că revine iarna-n calendar!...
Străzile toate sunt albe de nea
zăpada așterne pe geam o perdea
din flori de gheață ca altcândva...
Privesc fericit copiii din parc.
Pe sănii aleargă, cu bulgări se bat.
Cu lacrimi în ochi revăd copilul ce am fost cândva...
Așteptăm iarnă de iarnă ziua de Crăciun
să primim, dacă se poate darul cel mai bun.
Îngerii din cer ne-ascultă
rugăciunea noastră sfântă...
Luminaţie a giorno,
uşi încuiate
nici ţipenie de om
Doar umbre ce râd
şi se joacă de-a puia-gaia
cu nervii noştri
şi fac haz,
şi se distrează
şi ne sfidează
şi nu se văd
dar le simt
cum ne râd în hohote
de cum batem în zadar
la poarta raiului...
Cândva,
cumva,
poate vom întâlni
pasărea iubirii
din cântecul uitat de lume
dar nu şi de noi
cei ce-l vom rescrie pe cer
să-l reamintim lumii
de pe pământ
după ce ne vom lua zborul..