Luminile Orașului

motto:
"Noaptea în oraș nu e de stat!
Când bezna te cuprinde, ești mâncat."
(Roșu și Negru - Noaptea în oraș)

Rac de casă,
ai ales să te schimbi
într-un leu de curte
după ce-ai bifat programul tv
și te-nvârți așteptând
noul film în premieră-pe-mahala
"Marea Stingere"
să sari gardul...
Și alergi, și alergi, și alergi
ca 335 până să i se tragă
semnalul în câmp
și vorbești cu umbra ta:
"Nu mă opri acum!!
Mă simt și eu în putere!..."
și ai ajuns la Caragiale
și te-ai uitat la drumul mare
și n-a apărut nicio turmă să te ia...
Și alergi, și alergi, și alergi
și nu-știu-cum,
ai ajuns pe nesimțite în centru
și-ți cântai libertatea
și te-nconjura o armată de zombie...
Nu mai aveai scăpare!
Doar prin minune,
a apărut cavalera-în-armură de piele
călare pe motor,
și-ați fugit, și-ați fugit...
...și te-ai trezit!

Toamna celor doi străini

"Nu mă interesează ce vorbiți, dar mă deranjează că vă vorbiți!!"
(porc anonim, 2010)

Azi ne-am văzut,
bine că nu ne-am salutat
(am fi încălcat ultima lege anti-politețe!)!
Nu ne vorbim,
dar tăcerea noastră se poate traduce
și mai ales ne traduce,
în ciuda tuturor aparențelor!

Suntem străinii lumii,
două monumente ale naturii
neocrotite de lege,
străinii legilor noi
mai ales ai celor nescrise
și nelegalizate!

Flash-uri

Fum de țigară,
abur de ceai,
acord de chitară,
floare de mai,
ploaie de toamnă,
umbre pe cer,...
aduceri-aminte
din ziua de ieri...

Singurătate,
cântec de stea,
foi aruncate
prin camera mea,
umbra-ți cuminte
plutind în eter...
aducere-aminte
și-un mare mister...

Lumea alb-negru
în poze color,
suflet integru,
filme de-amor,
trenul de seară
cu care-ai fugit...
tot ce de tine
mi-a amintit!

Zodia Balanței

motto:

"și să dai, și să iei..."
(vorbă populară)

Totul e bine,
totul e minunat!
Am încheiat pacea dobitocilor
fără ca mai marele lor să știe...

Totul e bine,
totul e perfect!
Am stabilit legătura semiimposibilă
dintre morți și vii!
Veniți! Nu vă costă nimic!!

Totul e bine,
totul e extraordinar!
Mi-am ascuns steaua așa de bine
că n-o s-o mai găsiți
să vă bateți pe ea la pomană!

Totul e bine;
suspect de extrauterin de bine!
Nu mai am lacrimi de vărsat;
Oricum, ultimele
au fost epuizate la 936...

Totul e bine,
totul e minunat!
Am egalat balanța
de i s-au rupt talerele...

Victoriosul Tarenkar-Akter

motto:

"Dar nu spunem tare, vorbim pe la colțuri,
să nu ne audă cumva cineva..."
(Alexandru Andrieș - Murphy)

Taci...
Pereții au urechi și ferestrele ochi.
E pericol să se-audă
ce-ai de zis,
ce gândești,
dar mai ales
pe Cine mai pomenești,
că vin chelneri să recomande
specialitatea casei, "Jar a-la-carte"
iar barmanii au și afișat marea ofertă
a zilei: "Gaz Benzey + Dancefură"...

Taci...
pereții au microfoane pe dinăuntru
și ferestrele difuzoare pe dinafară.
E păcat să mai spui ce-ai de zis,
să cânți ce-ai de cântat,
că te poți îmbolnăvi de Schwartzblut;
boală incurabilă, sărmane incorigibil!

Taci, sărmane imbecil,...
E greu să alegi Cartierul
din pădurea de mahalale,
iar Steaua ta e prea departe
după niște nori
chit că Focul inimii tale
încă mai arde mocnit,
dar nu-i nimic...
deși ai pierdut lupta
și taci...
tot vei mai avea ceva de zis...

2000-1993: Mașina timpului

motto:

"Soarele se scurge-ncet în mare
timpul s-a oprit și viața nu mă mai doare"
(Spitalul de urgență - Prietenii)

Și totuși....
timpul l-am întors
și l-am oprit la 93-vara
(vara mea și a ta)
și nu m-a luat 336
și nici pe tine 256
și n-am stat la Vîlcea-gară
ca un cerșetor,
după ce-am bătut străzile Vîlcii
ca un hoinar
n-am stat singur în compartiment
ca un străin
și nu m-a așteptat
ploaia tristă de Pitești
și nici nu m-a luat mai târziu
personalul-împotriva-acceleratului-tău
și apoi acceleratul-contra-rapidului-tău
și nici tramvaiul nu m-a luat
spre casa de cutremur nesimțitoare
(de cutremur de inimă)
și nici peste ani n-am mai voit revedere
la revederi-revederi,
dar scrisoarea tot s-ar fi scris!...

Drum și umbră

motto:

"Și-acum, du-te vrednicule voinic pe cărarea asta, și-ai să vezi un palat care nu-i palat, o colibă care nu-i colibă, o șură care nu-i șură(...) Acolo ai să găsești "Aia-nu-știu-ce!""
(din basmul popular rusesc "Du-te Acolo-Nu-Știu-Unde, adu-mi Aia-Nu-Știu-Ce")

Gândul meu nevinovat,
umbra ta ce bântuia camera mea
și o emisiune... idioată
în care parcă ne revedeam
și ne apropiam
și ne-mbrățișam...
și.. m-am trezit!

Planul de drum,
bagaje multe și voluminoase
drumul diferit-de-atunci,
bonanzele personalelor
din prima zi de drum
și soarele dătător
de puternice raze-de-amintiri
(cu noapte de întrerupere inclusă)
compartimentele celei de-a doua zile
și o gară mică unde mă simțeam străin...

Localitatea cu amintiri,
umbra de care nu știa niciun localnic,
pe care doar eu o vedeam
la "Drumul izvoarelor cu apă-de-dragoste",
în "Pavilionul-de-boli-de-inimă-rea",
în "Pădurea titanică"
și cel mai ales
la "drumul sălbatic unde n-am voie",
(Acolo erai tu!)...

Dimineața cu lacrimi
în soarele rânjind sfidător
la cel-cu-nevoie-de-tine,
ziua plecării,
rata spre oraș,
motoarele-ce-nu-erau-motoare,
acceleratul de plecare
aceeași gară,
luminița de la capătul fiecărui tunel
nivel înalt al personalului trist
spre și mai trista
gară-spre-apus!...
(Apus de inimă...)

Rozele din Grădină(Întoarcere și împăcare)

- un început de iunie, 1998 -

motto:
"Numai fata lui ce sta în Cartier
nu e nicăieri... nicăieri..."
(Mircea Vintilă / Dorin Liviu Zaharia & Olympic 64 - Popa Nan)

Vino,
te-așteaptă rozele din grădină,
o casă frumoasă
cu flori albastre la fereastră.
Azi, n-ai voie să plângi!
Nu vezi că toată lumea-i bucuroasă??
Dar ce-ți mai pasă?...
Ești istovit și te-ai întors acasă...

S-au aranjat vecinii să te vadă,
mai lipsea doar să-ți facă paradă
cu pancarte în plină stradă...
Ești trist, iar lumea-i prea ocupată
s-asculte ce vei spune de acea fată
care azi e plecată...
Așa că, lasă mai bine totul pe mâine.
Nu vezi că azi ești obosit ca un câine?
Bucură-te de sărbătoare și ziua cea mare

Anul 2000

motto:
"Poți să visezi, poți să ajungi departe"
(Direcția 5 - Poți să visezi)

Vrei să sari gardul,
vrei tot mai mult
și speri să revezi
orice loc pierdut.
Capul tău e-ncețoșat;
Vai, ce ciudat!
Mai ieri, spuneai
"nu poți tot să ai".

Și aștepți mereu o surpriză
să cadă din cer într-o zi.
Aștepți să apară trenul pierdut
pe care cândva l-ai avut.

Conștiința îți urlă
"Nu-i totul cum crezi!",
un cântec îți spune
"Poți să visezi!",
dar capul tău e-ncețoșat.
Vai, ce păcat!
Azi noapte-ai visat
că ai găsit tot ce ai sperat!

Astă seară - scandal în familie

motto:
"- Ce se aude acolo?
- Eh... Cântă la vecini!... Bubuie bubuiala... "
(dialog cca 1992-1993)

Un puști cu o chitară cu nume de eroină rock,
pe o scară,
singur în ditamai căsoaia,
O pisică neagră ce se plimbă în voie
și din când în când, se gudură
la picioarele băiatului cu chitara
aflat în război cu banda  vecinilor
plină de melodii sentimentaloide
pe care vecinii o freacă mereu,
dar uneori, el se oprește
cugetând că nu-i politicos
un război fată-băiat
și preferă să contemple
tablourile de familie
în alb-negru, color sau sepia
care, ca prin vrajă, prind viață

și parcă deodată, sufrageria
se unește cu holul și dormitorul proscris
devenind o sală de dans
plină de domni și doamne bine
pe lângă care băiatul se simțea ca un orfan
și un pick-up cânta valsuri, tangouri
și cafe-concert
pe lângă care chitara cu nume de eroină rock
se simțea stingheră și umilită...

și deodată, se făcu noapte
și bătrâna pendulă anunța miezul nopții
și pe ritm de "Zarază",
în curtea plină de trandafiri,
a căzut o stea:
roza familiei,
Zaraza familiei,
frumoasa verișoară Roza,
drept care băiatul, ca prin farmec
lepădă blugii pentru costum, cămașă și gâtlegău
transformându-se în cel mai elegant
dintre eleganți,
cel mai domn dintre domni

și ei dansau fără să le mai pese,
îmbrățișând familia Dans
de la bunicul Tango
(via mama Rumba,
fratele Bolero,
sora Mazurca
și prietenul Vals)
până la fiul-orfan-rudă-săracă,...
...Rock

și deodată, petrecerea
deveni scandal:
doamnele erau de fapt țațe
și domnii erau animale
și scandalul a virat spre război
și toată strada s-a aliat
cui-necui, că toți se băteau ca chiorii,
ca dacii și romanii...

și frumoșii noștri,
au părăsit strada-de-luptă
fugind ca vântul de miazănoapte
spre gara de miazăzi
cu poteră și scandalagii
pe urma lor
și băiatul prins pe peron
scăpând doar printr-un miracol
din ghiarele găilor
fugind spre tren
agățându-se de ultima bară
a ultimei scări
a ultimului vagon...

Noi doi

- Numele ereticilor pe toate gardurile -

Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).

De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...

La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...

Octombrie 1997: Amor copilăresc

- Lili și puștiul care nu știa ce-i aia "fișa postului"-

motto:
"De ce iubim femeile?
(...) pentru că le zâmbesc frumos copiilor"
(Mircea Cărtărescu - De ce iubim femeile)

Într-o vineri,
ai făcut un pas,
te-a salutat
rostindu-ți un nume greșit
(s-a corectat, ce-i drept...),
ți s-au aburit ochelarii
(element nou în cazul tău)
iar tu mai ai avut
și obrăznicia să-i spui
"cele două cuvinte"
în condițiile în care
nici numele nu i-l știi,
copil ce ești
și ai turnat totul!!
Mă mir cum de apoi
n-ai încasat o palmă
de la paznicul personal
dar o mustrare
tot ai luat,
dar ce contează?!
Ți-ai acoperit inima
cu ceva:
cu umbra numelui ei
pe care i l-ai pus "din burtă"
(de 3 ani de când o tot vezi,
n-ai putut să-i afli numele??)...

Joia ce-a venit,
te-ai intersectat cu ea pe stradă
pur și simplu,
la o intersecție
pe drumul tău spre casă....
Ce-ți mai pasă ție?!
Miercurea ce-a venit,...
să mai zic ce-a fost?!
Visai deja la ea
de la o sută de metri
făcând chiar pariu
în privința apariției ei,
ba ai mai și câștigat
fiindu-ți de-ajuns
doar zâmbetul ei
și un semn cu mâna...
Zâmbeai și tu,
fir-ai tu să fi de copil
spre intriga
bodyguardului tău personal....

Marțea ce-a venit,
tot repetai bosumflat
"Măi să fie!...
Ei, drăcie din bălărie!!
Zi norocoasă doar pe jumate!!..."
Da' mai astâmpără-te!!!
Alege și tu una de teapa ta!...
Nu-i de nasul tău
și cu asta-basta,
dar nu...
ai rămas la '93-vara..

Da, n-ai mai văzut-o
de câteva luni
și te-ai întrebat mereu
ce traseu să iei spre ea,
spre strada ei...
și atâtea altele!
Îți imaginai drumul
fără să-ți dai seama
de posibile consecințe...
Dacă auzeai la radio
vreo melodie în care era
vreun nume oarecare
te și gândeai la ea...
Dacă în melodie
era un goodbye...
...DEZASTRU!!

De provincie...(Na fatalitate!)

Ce mișto!
A fost de ajuns să-mi pun ochelarii la ochi,
că lumea striga "Lennon a-nviat!"
sau "Dă-te prins, Elton!!".
Altă dată, vorbeam repede la nervi
și imediat am fost chestionat
"Câți iezi avea capra cu trei iezi?"
Nu-i nicio mirare;
altă dată, mă plimbam cu chitara
și lumea urla
"E adevărat!!Elvis nu a părăsit clădirea!"
În timp ce Marele-Frate-care-nu-mi-e-frate
fu declarat mort,
în timp ce un confrate de-al său stângaci
e mort pe bune
și lumea nu vrea să știe!!!

Așa că,
pune-ți geaca de piele,
eliberează-ți gândurile,
și hai să ne plimbăm pe stradă
cântând filozofia
incandescenței stelei de deasupra
cartierului-care-nu-i-cartier
(tu la voce,
eu cu primele crengi
căzute pe stradă...)
să vedem ce va mai spune lumea
ce final ne va prezice,
ca să râdem de ei
ca în Testament...

Statuia libertății într-un oraș de provincie

(...un fel de "Fată-în-alb")

Străină frumoasă,
cine te-a adus aici?
Ce tren străin
te-a lăsat în gară?
Cum de-ai fugit de acasă
singură, tristă și frumoasă
ca o pată albă
într-un oraș prea gri,
ca o nebună
scăpată dintr-un ospiciu
reprofilată ca muză
catapultată din altă lume
altă dimensiune
alt univers??...

2003: Podul

De-ar fi un pod,
de-ar fi ceva
ce ne-ar lega,
nu m-ai uita!...
Ne-am apropia
ceva mai mult
oricât de lung ar fi,
într-o bună zi,
ne-am revedea
undeva, cândva...

Ultimele cuvinte

Fă-mă să uit cine sunt,
spune-o formulă magică,
niște cuvinte alese
și fă-mă să nu mai știu
nici propriul meu nume,
chit că nici pe-al tău
nu-l știu de fel,
dar n-are importanță...

Ne avem doar pe noi
(azi e noaptea noastră!).
Hai, să ne urcăm
pe cea mai înaltă clădire,
să o facem în public,
să ne arătăm secretele
pe care și-așa le știe lumea
să nu mai conteze nimic...

Să ne aruncăm de pe clădire
și mormântarea să fie
fără numele noastre pe cruci:
doi anonimi și atât!
Doar știi că pentru lume
nu mai contează, asta
nu-i așa?!

Ploaia noastră

motto:
"Când ploaia alunecă din cer peste noi,
ne regăsim tăcuți în noapte..."
(Direcția 5 - Ploaia)

Nu te speria!
Ce dacă ploaia ne va uda?
Ce dacă ea e geloasă
că tu ești mai frumoasă
ca ea?

Nu te întrista!
Nu ai de ce, draga mea.
Deși e întuneric,
decorul e feeric
și așa.

Nu te supăra;
nici nu-ți stă bine așa!
Și mâine-s alte ploi
ce plouă pentru noi,
draga mea!

Romanță cu gândaci

Ne plimbam pe un câmp de căpșuni
și părea că o facem pentru totdeauna
Tu ai fugit de-acasă goală
cu doar o linguriță de argint
pe drumul lung și larg
numit "Șoseaua mânăstirii"

Eu eram fraierul care
vindea lemn norvegian
polițist ce-a renunțat
pentru o slujbă stabilă
și deși mă ajutai
nu puteai jefui nimic!!

Și mergeam aiurea
împărțind o pradă
și-așa greu agonisită:
averea fostului tău iubit,
unul din cei mai frumoși oameni:
Bebe-cel-bogat

Și o făceam în stradă
să nu ne vadă careva,
motiv pentru care
am fugit în marea cea verde:
tu cu un submarin galben
eu - în grădina caracatiței:
în umbră!

Promisiunile lui 2004

Ești doar un înger
ce abia învață să asculte
și poate tu
vei face un pas în față...
Tu vei iubi
mergând mai departe,
zburând
vei reveni
în felul tău:
cu promisiunea
de a crede în tine
și în imaginația ta
fără să-ți pară rău
arătând mai mult,
făcând ce vrei:
o romanță!

Noutăți din 2000

Obsesii
că n-ar fi greu
când am nevoie de tine
și-mi spui "ce vrei?"...
Câteodată,
pot să te visez,...
întrebându-mă "unde ești?"...
Dar numai dac-ai ști
și ai fi lângă mine
vom face doar ce vrem,...
vom pluti...
Te aștept.

Cuțit cu tăiș dublu

motto:
"Nu vom afla vreodată ce oare ne-a legat..."
(Direcția 5 - Povestea noastră)

Ne-am văzut pentru prima dată,
dar parcă ne știam de un secol.
N-avem averi,
dar suntem bogați cu noi înșine.
Nu cerem nimic
dar parcă am vrea și luna de pe cer...
N-avem mai nimic,
dar ne-avem pe noi și asta e de-ajuns!....

Nu ne iubim,
dar ceva, astăzi, ne-a legat.
Nu suntem îngeri,
dar scopul nostru e cel mai curat.
Nu suntem demoni,
dar purtăm crucea proscrișilor.
Nu suntem vruți,
dar vrem lumea așa cum e!...

Suntem străini,
dar toată lumea ne știe.
Suntem proscriși,
deși... n-am făcut mai nimic!
Suntem nebuni,
dar n-avem nevoie de doctori.
Suntem în plus,
dar nici că ne-ar păsa!

Urme

motto:

"M-am căutat pe hartă,
dar nu m-am mai găsit"
(Ion Minulescu)

Am coborât din tren,
m-am uitat pe peron,
urmele tale nu le-am văzut
chipul tău... nici atât,
dar țicnalul locomotivelor
anunța chemarea ta...

Am pornit-o pe străzi,
te-am căutat,
casele nu știau,
gardurile nu știau,
dar totuși ceva mă ghida:
amintirea ta!

Am întrebat orice om,
am întrebat orice casă,
am întrebat orice stradă,
și nu știau...

Am întrebat porumbeii,
am întrebat câinii
am întrebat și pomii
și tot nu știau...

M-am întors în gară
unde auzeam strigătul tău
dar stăteam pe loc
era prea de tot
vocea ta îmi striga, urla,
prea târziu, că deja
trenul meu în ceață se pierdea...

Noaptea șobolanului de bibliotecă

motto:
"Poetul dacă doarme netulburat în flori,
treziți-l voi, prieteni, căci vin secerători..."
(Mircea Dinescu - Grâu păzit de maci)

O seară mare și un oraș mic
cu-o seară de cântări,
un public plictisit
și un artist sictirit
ce fără veste-a fugit...

O bibliotecă mare
într-o clădire uitată,
cărți interesante,
captivante,
criminal-terifiante...

Somn de voie fără de voie,
poliția dimineții,
"Ce-ai căutat?
Nu ai observat
semnul "interzis de intrat!!"??"

Ochi de lună în soare

motto:

"Unde este ieșire dacă asta-i intrare?"
(întrebare retorică de când aveam vreo 4 ani, Ploiești, 1992-primăvara...)

Ești singur și plictisit
într-o casă mediocră
cu familie oarecare
și nu știi ce să mai faci,
e după-amiază
cu soare afară
și fata din vecini
cu ochii ei de lună,
azi, va pleca....

Familia ta e-ocupată,
ai vrea să te joci,
să te simți bine,
să uiți plictiseala
ce te-nconjoară...
Nu-i ziua ta,
însă azi vrei să uiți
când ar fi...

Fugi după ea
pe străduțe ciudate
cu frica de-a fi apoi prins,
dar ție nu-ți pasă;
ai vrea să fugi,
să evadezi
din cercu-ți prea-strâns...

Tramvaie spre nord și sud,
est și vest,
zboară grăbite,
ești cu ochii în soare
și nu știi pe care s-alegi
ca după ea să alergi...

Ajungi într-o gară
cu lume prea multă,
și cauți și n-o mai găsești...
Te-ai rătăcit
prin mulțimea cea oarbă
și nu mai știi drumul înapoi...

Suflet pierdut

motto: "Spune-mi în ce zodie ești, ca să-ți spun ce/cine ești"

Suflet pierdut,
ce Dumnezeu ai mai făcut?
Suflet pierdut,
ce te-a mai durut?
Prin ce așternut
te-ai pierdut?

Unde-ai umblat?
Ce-ai mai căutat
prin lumea asta rea?
Ce-ai mai iubit
de-ai rătăcit
prin noaptea grea?

Suflet pierdut,
ce ai mai avut și-ai pierdut?
Suflet pierdut,
ce te-a lovit, ce te-a mai durut?
Suflet pierdut...
Ai rămas uitat prin trecut...

O altă zi ?? / Tot aia!

- 2 mai 1999 -

Te-ai trezit din somn după un vis
cu o revedere fantasmagorico-imposibilă
după ce ieri ai văzut la TV
cu familia ta
o primă emisiune de gen,
ai privit soarele,
ai visat, vizualizat
ziua de azi,
ai bagajul făcut:
valiza ușoară cu boarfele tale
și cea grea
cu problemele pe care vrei
să o arunci....

Te-ai urcat în tren, ți-ai găsit locul,
ai contamplat peisajul -
același peisaj pe care îl ști pe de rost
de mic copil
și ai pretextat că te duci undeva
și ai aruncat pe ușa frontală
a ultimului vagon al rapidului 892
valiza greșită!
Da!! Ai greșit mișcarea!
Ai schimbat trenul în Nord pe P 5005,
erai calm...
N-aveai nicio taină,
N-aveai nici pe dracu'.
Vei ajunge în Sud,
Vei fi acasă,
cu ăi banali,
cu banala ta familie
care numai familie nu se numește....

Te vei trezi...
Te vei trezi din somn...
Te vei trezi târziu...
Mult prea târziu!!

Eva - o scorpie îmblînzită

Statuie tristă, singură într-un parc....

Toți se minunează, o privesc lung,
fetele-o studiază, vor să-i semene
Băieții o cuprind în brațe,
o sărută, și-o închipuie vie
cum era cândva
când era tânără,
când era frumoasă,
când a făcut păcatul de-a iubi
și lumea a pedepsit-o cu sclavia

Era sclava doctorului Jeckyll
ce-ncerca să facă din ea
o doamnă Hyde
Era un cobai ce stătea
tristă și tăcută,
semiconștientă
dar frumoasă
ca o statuie semi-nudă, semi-vie
ca un înger cu aripile tăiate,
cu ochii negri cerșind iubirea zidurilor,
cu sânii goi și rotunzi
cerșind săruturile prafului ce se așternea,
cu șoldurile cuprinse, îmbrățișate
de un soclu de nepenetrat...

Până într-o zi când se trezi
și zdrobi soclul  cu șoldurile secrete
model polidisc
și fugi
goală, printr-un geam secret
în miez de noapte cu lună plină
dar nu știa
că doctorul bău poțiunea
și se transformă chiar el în Hyde
și ea gardul îl sări
Prea târziu!!
Monstrul o prinse și-o măcelărise....

....

Statuie tristă într-un parc pustiu...
Așa cum era când era vie
cu privirea tulbure
periculos de frumoasă
sperând la apariția unui Pygmalion
care s-o readucă la viață...

Noaptea în oraș

Oraș străin, în care azi pășesc pentru prima dată....

O casă aparent banală, ce se dovedește a fi
o vilă în toată regula,
zi de sărbătoare, petrecere privată
invitați fel de fel.
Eu - în deschidere, plus trupă de prieteni,
public fără simț al valorii,
fără reacții la ceea ce le-am cântat...

Ieșire pe stradă, aerisire, plimbare...
Rătăcire în labirintul străzilor,
Oameni care mă privesc
ca pe un ciudat
Urmărire ca-n filmele cu gangsteri,
fugă, speranță de salvare,
casa regăsită.

Ochii tăi albaștri apăruți în nu mai știu în ce fel
Poala ta caldă ce mi-a șters orice gând ciudat,
Sărutul tău ce m-a trezit la realitate.

Nu te opri!

Ai pornit pe un drum,
ai ales trenul potrivit.
La-nceput, poate n-ai știut
cine ești, ce dorești...

Ai simțit că viața e un fum
și că ea e musai de trăit
de la răsărit, la zenit
pe un drum infinit.

4AM - P(r)o(f)etul de pe-acoperiș

motto:

"...iar eu, mulgătorul zeppelinelor retrase-n văzduh,
între cele două războaie,
le răspund bălăngănind căldările deasupra mulțimii furioase"
(Mircea Dinescu - La dispoziția dumneavoastră)

Dis-de-morgen,
poetul se sui pe-acoperișul blocului
cântând filozofii interzise
către o stea...

Lumea cea întreagă...
încă nu s-a trezit!

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta liniștit
filozofii interzise
despre o stea.

Luminile au început
să se-aprindă pe rând

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta stoic
fiolzofiile interzise
ale focului...

Lumea cea întreagă
s-a strâns în jurul clădirii

"Cine l'a chemat p'ăsta?"
"Cine se crede?"
"Huo!!! Nu mai trezi morții!!"
"Să vină poliția să-l ridice pe nebun!!"

Pe acoperiș,
poetul își aprinse-o țigară
și cânta în continuare
filozofiile interzise...STOP!!

Sticleții l-au luat sub ochii orașului
și l-au condamnat la moarte.

"Ura! Ura!! De trei ori ura!!"
"Am scăpat!!"
"Mare brânză... Un poet!"
"Un poet în minus - pagubă-n ciuperci!"

936

Băiete, culcă-te!
Ai visat urât,
dar mâine-i altă zi,
altceva.

Băiete, culcă-te!
Ai avut un vis
cu Steaua ce s-a stins
în noaptea grea.

Băiete, culcă-te!
Tot ce ai avut
a fost doar un vis
cu o Stea

Mâine-i altă zi!
Mâine-i altceva,
dar nu uita
de Steaua ta!

Beat de cuvinte: Prea de tot!!

- Prinde-ți-l pe domnu' poet!! -

O dimineață cu un soare cald...

Plimbare "per pedes" prin oraș
spre mai nicăieri,
un autobuz cu direcția greșită,

Fuga după ce am realizat apoi
că am întârziat, cu
redirecționare spre un loc ciudat:

Sală de dans cu muzici vechi
și anacronice,
dansul aritmic, dar dansat frenetic de toți.

Femeia misterioasă, frumoasă, păcătoasă
ce m-a atacat:
O Evă ce-a scăpat din lanțurile dragostei,

din centura de castitate
ce-a tăiat-o
cu șoldurile ei, model "Polidisc",

Sărut periculos, păcătos, neputința
de a striga
"Help me! Save my soul!!"

Fuga spre prima gară
de scăpare,
primul tren care-i... anulat!

Un loc pustiu
unde-am fost trimis
nu mai știu de ce:

Niște croitori
pregătiți să-mi facă
pardesiu de blăni

și o legitimație
de marmură albă
în formă de crucifix.

O șpeluncă unde
se aude-o voce 
care-mi cântă un imn

Un neprietenos
ce-a schimbat-o
pe motiv de neadecvare

O mare de oameni dușmănoși,
huligani,
gata de atac,

O blondă-nfricoșată,
și un tip
cu cuțitul deșteptător ascuțit!

Obsesia

- 2000, 2001, 2002... și așa mai departe până la început de septembrie 2005 -

Am o dilemă,
nu pot să scap de ea
(O, da!...)
Am o dilemă
legată de prezența ta
în viața mea.

Am o dilemă...
în fundul inimii
(mai știi?)
Am o dilemă...
de nu mai știu cine aș fi.
Tu știi?!

Ani și ani
m-am întrebat ce caut eu
pe lumea asta fără Dumnezeu,
Dar azi s-a întâmplat
ca El să-și trimită
îngerii sub chipul tău!...

Am o dilemă,
dar nu am de ales...
(Nu, nu...)
Am o dilemă
și sper c-ai înțeles
doar tu...

Vânător fără voie

motto:
"Lumea tot va spune că-s mort după tine
când eu te plac... doar un pic"
(Alexandru Andrieș - Lasă, că știm noi)

Ți-ai luat distanță,
ai făcut doi pași...
Că i-ai făcut,
că nu i-ai făcut...
tot degeaba!

Urcă-n mașină,
apasă pedala,
dar stai!!
Nu te feri,
că o faci în zadar!

Un fotograf e-n față,
altul mai în spate,
altul în stânga,
altul - vizavi
și altul...
probabil prin portbagaj.

Mâine, la ziar,
o să apărem iar,
că vrem, că nu vrem...
Așa că de fapt...
n-am făcut mai nimic!

Or să mă-ntrebe de tine
ce hram îmi porți,
cine ești tu,
de ce tu,
de ce și eu,
de ce noi,...
Să le răspund?
Să tac??
Să le râd în nas???
Tot aia!...

Beat de cuvinte: Joc interzis!(femartie 2002)

Un film totuși bun,
dar pe care nu-l pot vedea...
Toată lumea se uită la el,
ba chiar și eu,
deși nu am voie,
dar tot îl văd!...

Un film totuși bun,
pe care îl trăiesc
îl simt
îl visez...
la nesfârșit,
dar nu pot!!

Nu pot să-l văd,
n-am voie să-l văd
să-l simt
să-l trăiesc
să-l visez
să-l....
Nu pot!!!

M.A.I. și petrecerea surpriză

- despre o zi epică -

O mare de oameni preocupați,
o alta ce scandează "Sărbătoritul! Sărbătoritul!"
și doar un singur nedumerit...

O mare de oameni zâmbitori,
o alta de oameni zgomotoși și plini de vervă,
dar doar un singur om stă calm
contemplându-i mirat...

E sărbătoare mare!
E ziua cea mai zi,
dar doar o zi
toți oamenii sunt bucuroși,
toți cei din jur sunt fericiți,
și doar un singur om
mirat
minunat
ca la un film:
"Spectacolul lumii live"
văzut de lume
pentru lume
netelevizat...
Spectacolul familiei,
vecinilor,
curioșilor...

Ocean de oameni curioși
și insula celui mirat
ce ar lăsa bucuria pentru
târziul mâine,
care aproape-i azi,
care a fost ieri...

Anapoda

- o nebunie totală! -

Așteaptă-mă-n Nord la trenul de Sud,
îmbracă-te-n negru, că port numai alb.
Tu - o șomeră, dar tot la servici,
eu - sănătos, dar tot la spital!

Pune-ți o blană, c-afară e cald!
Ia-ți și umbrela, că ceru-i frumos;
Mâine e cancer, deci vino în slip,
dar azi e căldură - îmbracă-te gros!

Știu, mă urăști, însă eu te iubesc.
Cheamă taxiul să mergem pe jos,
fă-mi un cadou, chiar de nu-i ziua mea;
Nu ești urâtă, dar nici eu frumos...

Aștept un rapid, dar prefer personalul
cu loc la fereastră să stau pe culoar
la vagon de dormit, dar pe timp de zi
ca să pot dormi ca o cioară-ntr-un par.

Beat de cuvinte: Economie de Materie Amoroasă/Primul "Te iubesc" - 1997-toamna

Băiete, ești prost!
Stai în banca ta,
vezi-ți de treaba ta,
materia ta,
școala ta
și... et caetera!

Băiete, ești prea mic!
Ești doar un puști!
Nu te mai gândi,
nu te mai prosti,
nu mai visa
nu mai... et caetera!!

Băiete, ești naiv!
Băiete, ești copil!
Băiete, ești credul!
Băiete, ești belea,...
et caetera...
et caetera!!

Beat de cuvinte: Drum în semiobscuritate / A 335

O seară fără lună și stele pe cer...
Accelerat de seară slab iluminat,
un drum ce pare a nu se termina,
emoția de a ajunge teafăr la destinație...

Accelerat de seară slab iluminat,
suflet pierdut în așternutul
vagonului de dormit al trenului vieții
ce m-a trimis surghiun fără ca eu să vreau

Accelerat de seară prost iluminat
bilet de voie fără voia mea
și teama de propria umbră
și alte umbre invidioase pe umbra mea
străină de loc, timp, spațiu și tren...

Accelerat de seară prost iluminat,
fereastră mată prin care nu-mi pot vedea steaua
cea intangibilă,
indivizibilă,...
invizibilă!!

Accelerat de seară neiluminat
și gara așteptărilor înșelătoare,
înșelate,....
și tot așa!...

2004-2005

Da, știu, noi doi ne-aflăm departe rău:
Tu - est, eu - vest, doi poli total opuși.
Nu cred să mai rezist acum de dorul tău,
sau poate amândoi de el suntem răpuși??

M-am săturat să mă holbez la poza ta!
Aș vrea să te revăd așa cum ești
Cu primul tren de noapte, singur, voi pleca
Spre tine, draga mea oriunde eşti....

Știu că și astăzi am vorbit la telefon,
dar vocea ta nu-mi este de ajuns
Pentru iubirea noastră nu există ton,
dar sigur că există un răspuns!

Beat de cuvinte(Ea...)

Ea se mișca încet pe străzi...

Umbla aiurea
contemplând și zâmbind
vitrinelor care-o cunoșteau
de când era mică
și-și dorea și universu-ntreg...

Oamenii cei mulți
o priveau uimiți
ca la cinema...
O dezbrăcau din priviri,
o scanau cu un sistem
doar de ei știut...

Ei nu-i păsa
și umbla mai departe
surâzând timid
Pe drumul ce
o ducea spre un tren
care-o aștepta...