Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
într-un sărut al celor mai aleşi
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
destinul bun ne leagă fedeleş
într-o iubire caldă, protectoare
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...
În ziua-n care frigul ne gonea,
stăteam pierduţi în dulce letargie
la o poveste şi la o cafea.
În ziua-n care frigul ne gonea,
sporovăind în colţ de cafenea,
noi doi ţeseam o caldă poezie.
În ziua-n care frigul ne gonea
noi doi stăteam pierduţi în letargie
Se născu într-o flacăra
ce-a veştejit frunzele
într-un stacojiu obosit
de-atâta drum
prin timpul rămas
într-un adagio romantic
la răspântia dintre
anotimpuri care
nu-şi mai ştiu gândurile...
Răsăritul m-a trezit,
în frunzişul toamnei
şi mi-a adus o ceaşcă de cafea
cu razele dimineţii...
şi sorbind-o
te vedeam dansând
în aburii ei...
(triolet de actualitate)
Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru;
doar comunitatea de copaci frigizi
sub un cert crepuscul spoit în albastru.
Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru
care ne croieşte viaţă de sihastru
şi singurătate de pustnici rigizi.
Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru
doar comunitatea de copaci frigizi
Ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri
cuvintele-s topite
în visele de ieri
Nu spunem un cuvânt
nu scriem nici vederi
ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri
Scrisori, îmbrăţişări
pe vremuri de-aşa chin
nu spun nimic acelor
lâng' ale căror vini
ne naştem doar străini...
Imagine: tablou de Ioana Stana din seria "Fire de timp"
În jur şi în gol
universu-ţi orbita
la ceas de orbiri.
Niciun cititor de gând
nu-ţi ştia visul de zbor...
In faţa unui gând ascuns prin şoapte
Ne întâlnim ca-n gara de demult,
Dar nu mai am răbdare să ascult
De visele pierdute printre fapte.
Din zi în zi şi noapte după noapte
Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult
In faţa unui gând ascuns prin şoapte
Ne întâlnim ca-n gara de demult.
Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte
Un gând uşor timid şi prea tăcut
Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut
Să ne mai întalnim la tren de şapte
In faţa unui gând ascuns prin şoapte...
