Iluzie cu acrobaţie

 

Pășind pe balustradă

Ca pe o stradă ce s-a deschis

Ni s-au deschis și drumuri noi

În pași de zbor

Triolet cu timp nedrept

 

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi,

prin ce poeme-amare de iubire,

că văd i-ai gonit ca pe proscrişi...

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi;

cu ce rapid de noapte îi trimişi,

spre ce necunoscută nălucire?

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi

prin ce poeme-amare de iubire?

Rondelul muzeului de iubiri

 

Tablouri de iubire şi-amintiri

şi de-ntâlniri cu tandre sărutări

portrete-nlăcrimate de mâhniri

dar şi cu-mbrăţişări de împăcări

Ne-aşteaptă în muzeul de iubiri

să spună ale lor poveşti şi stări

tablouri de iubire şi-amintiri

şi de-ntâlniri cu tandre sărutări

Naturi din rămăşiţe de simţiri

sau peisaje dintr-un paradis

ne cheamă-n lumea lor de-nchipuiri

ne-aşteaptă la poveştile din vis

tablouri de iubire şi-amintiri...

Tanka

 

Preauşorul somn

cobora scara de vis

din camera mea

S-a deschis un vechi portal

către amintiri din gând...

Rondel cu comunicare defectuoasă

 

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

că nu suntem copii, nu suntem laşi

şi n-are rost s-ascundem că ne ştim

Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş

de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

Chiar cu talentul unui actoraş,

atunci când noi cafeaua ne sorbim

cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş

aşa ne-nvaţă să ne mai iubim

tăcerile din zgomot de oraş...

Haiku

 

Liniștea din noi

Între multe-amenințări...

Cântă greierii

Haiku

 

Noapte peste bloc

Ca o mantie din vis

Covor de stele

Triolet matinal

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau

ca pe florile uscate-n glastră...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

cu privirea ei uşor albastră;

inimile noastre îi râdeau...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau...

Tablou de Lidia Zadeh

Trioletul efemerităţii

 

...Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri

şi universul cel clădit cândva

s-a năruit din bietele-amăgiri...

Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri;

s-a anunţat povestea şi la ştiri

cutremuru-i zdrobindu-mi inima

...şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri

şi universul cel clădit cândva

imagine: What the water gave me, de Frida Kahlo

Blues cu fluturi de noapte

Fluturii, hoinarii,

într-o noapte au venit

mi-au intrat în casă

şi cu-un simplu bâzâit

mă-ntrebau de tine

ce mai ştiu, ce-am auzit...

Fluturii de noapte

habar n-am cum au venit

chiar la mine-n casă 

cât stăteam eu liniştit;

N-aveam ce le spune;

ce-a fost nu-i de povestit!

Şi-n puterea nopţii

peste-oraşul adormit

fluturii zburară

unde-a fost să îi trimit

Nu am ce le face; 

asta nu-i de povestit...