Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult
decât o vorbă fără de trăire!...
Da, ne-am atins privire în privire
şi s-a născut deodată o iubire
şi-un cântec ce mi-e drag să tot ascult!...
Dar ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult!...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
De unde-ntâlnire, de unde câştig
cu gheaţa la mal şi poleiul pe dig
şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig...
Şi vin portărei şi mă iau că instig
când strig şi îţi cânt aste rânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Cu vorbe de-ocară şi arme se-nfig
sărind nărăvaşi din intrânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
Şi vor să m-oprească şi vor să m-oblig
să-nchid cântul-strigăt din vânturi
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Şi-n cântec se pare că-ncurc şi intrig
pe cei cu gândirea de scânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri ...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi parcă în ceaţă te văd şi te strig...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
de unde-ntâlnire, de unde câştig
când vag ne citim printre rânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
că nici nu te mai vede gândul meu
decât ca pe-un poem pierdut în formă...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
de parcă te-au născut ai tăi la normă,
iubire fără niciun Dumnezeu!...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
că nici nu te mai vede gândul meu...
Vântul printre crengi
şi tăcerea unei vremi
blocate-n gânduri...
Toamna-şi leapădă haina
în clipa ce-a îngheţat...
S-a deschis ca o poveste
strada ta şi m-a primit,
paşii mei străini de toate
pentru-o clipă s-au oprit
Să mai afle despre tine
unde-ai fost, unde-ai plecat,
către care zări străine
cu al nopţii-accelerat..
Inima tot mai întreabă
şi tot stăruie în van,
nimeni nu ştie de tine
şi aşa mai trece-un an
Şi se schimbă, se tot schimbă
vechile gărzi de vecini
iar povestea ta se pierde
ca străinu-ntre străini...
motto:
"Ridi, Pagliaccio,
sul tuo amore infranto!"
"Ha-ha!" zise clovnul
dar dincolo de machiaj
o lacrimă îşi făcea loc
şi curgea ca prin fisura
dintr-un baraj
"Ha-ha!" zise clovnul
dar lacrimi curgeau
şi tot mai multe
se băteau, se luptau, se uneau
şi loc îşi făceau
Ha-ha, zise clovnul
şi scena de lacrimi se inunda
şi machiajul curgea
și cădea
şi ardea,
și se topea...
Fluturii de noapte astăzi au venit
când stăteam şi eu acasă liniştit
să mă-ntrebe despre ce-a mai apărut,
ce am mai avut şi ce am mai pierdut
ca şi când probabil nu s-ar fi ştiut...
Mă întreabă iarăşi cu al lor bâzâit
ce s-a întâmplat şi ce am mai iubit,
ce bucle din noapte am mai mângâiat,
şi ce ochi albaştri m-au mai sărutat,
ce mai fac din ziua când tu ai zburat
Ei susţin că-s multe zvonuri prin oraş
ba c-am fost un domn sau poate chiar un laş,
dacă m-am jucat sau dacă am iubit,
că din dragoste probabil am orbit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
Fluturii de noapte par să-mi râdâ-n nas
când le povestesc ce-a fost şi ce-a rămas;
par să nici n-asculte ce le tot explic,
să nu înţeleagă când îi contrazic
şi s-o ţină langa pentru un nimic...
Ziua următoare ziarele-au vuit
despre noaptea-n care fluturi am stârpit;
parcă s-a uitat deja ce s-a vorbit
şi ce bârfoteci de zvonuri s-au pornit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
We became strangers
under the electric moons
of our old city
The light from inside your thought
turned the moon inside my soul
La fiecare pas
câte un semn,
la fiecare ceas
câte o amintire
şi-n fiecare gând
câte cineva
cu o şoaptă
dintr-un timp
către altul...
Fiecare pas -
câte o rază
fiecare ceas -
câte o umbră
şi fiecare gând
câte o şoaptă
ca o parolă,
ca o cheie
pentru jocurile
ce n-au apucat
să înceapă
în ceasurile
ce
vor
mai
fi...
