Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire
Aflat în ciclicitate și-n buclă
Alergând călare pe biclă
Până la răzvrătire
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire
Aflat în ciclicitate și-n buclă
Alergând călare pe biclă
Până la răzvrătire
Ploile de tei
Căzute pe strada mea
Cântau pentru noi
Tăcerea străzii tale
Ne-a bătut gongul final...
Da,
am păstrat cuvinte
în scrisori şi jurnale
scrise de umbrele
din tăcerea inimii
de care n-ai ştiut...
Da,
am păstrat iubire
ferecată-n sufletul
bine-zidit
şi prea-securizat
de frică
pe care nu l-ai cunoscut...
Şi alte zise şi nezise
scrise şi nescrise
poezii,
gânduri,
noduri
şi doruri
care te aşteaptă
într-o carte
a sufletului
cu glasul tăcut...
Prea bătrân să-şi amintească
sufletul te privea tăcut
ca pe-o umbră de gânduri
ca pe-un prieten demult pierdut
şi atunci se-ntreba
"Ce-am pierdut, ce am mai avut?"
Prea bătrân să te ştie,
sufletul te privea cumva
fără să-şi reîmprospăteze
ocupată memoria sa
şi atunci pe strada mare
a luat-o la pas cam aşa...
Prea bătrân să-şi amintească
prea bătrân să te ştie,
cu memoria plină
şi bolnav de-amnezie
Prea bătrân să mai vadă
te privea tăcut şi confuz
şi atunci, ce să facă,
ţi-a scris trist un amnezic blues
Oră fără timp
Clipe suspendate-n cer....
Lume-n tăcere
Conclav de păsări
adunat la vorbe mari
şi controverse...
Şedinţa se suspendă;
firul roşu este rupt.
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea
Ce se îmbrățișa cu nervii mei...
Când s-a deschis o carte cu idei,
Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei
nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea...
Fotograf: Marius Ionescu
Gânduri naive
desenate-n nuanţe gri,
puzzle de suflet
în bucăţi cam mii şi mii;
piesele-absente
nu mai ştiu a le găsi...
Lumea e multă,
însă oamenii puţini,
suficienţă,
viziuni de vizuini...
Ce să mai cauţi?
Eşti străin între străini...
Cine s-asculte
când abia se-ascultă ei?...
Cine să vadă
când sunt orbi şi derbedei
în paşi de Panzer
fără gânduri şi idei?...
Gânduri naive
desenate-n nuanţe gri,
umbre bolnave
după paşii noştri vii;
piesele-absente...
tu mai ştii a le găsi?...
Suspendați în timp
Și-atârnați în spațiul gol,
Ne ducem soarta...
Ceasuri mult prea bolnave
Au uitat să mai sune...
În imagine: "Obiecte suspendate în timp", de Graţiela Frangu