Povestea toamnei

 

Se născu într-o flacăra

ce-a veştejit frunzele

într-un stacojiu obosit

de-atâta drum

prin timpul rămas

într-un adagio romantic

la răspântia dintre

anotimpuri care

nu-şi mai ştiu gândurile...

Dimineţi de septembrie

 

Răsăritul m-a trezit,

în frunzişul toamnei

şi mi-a adus o ceaşcă de cafea

cu razele dimineţii...

şi sorbind-o

te vedeam dansând

în aburii ei...

Nimic nou sub soare

(triolet de actualitate) 

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru;

doar comunitatea de copaci frigizi

sub un cert crepuscul spoit în albastru.

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru

care ne croieşte viaţă de sihastru

şi singurătate de pustnici rigizi.

Nimic nou sub soare şi sub cerul aspru

doar comunitatea de copaci frigizi

Rondel cu străini

 

Ne naştem doar străini

cuprinşi în vechi tăceri

cuvintele-s topite

în visele de ieri

Nu spunem un cuvânt

nu scriem nici vederi

ne naştem doar străini

cuprinşi în vechi tăceri

Scrisori, îmbrăţişări

pe vremuri de-aşa chin

nu spun nimic acelor

lâng' ale căror vini

ne naştem doar străini...

Imagine: tablou de Ioana Stana din seria "Fire de timp"

Tanka

 

În jur şi în gol

universu-ţi orbita

la ceas de orbiri.

Niciun cititor de gând

nu-ţi ştia visul de zbor...

Haiku

 

Cântec de toamnă

Din cartea cu frunze vechi

Poezii frante

Rondel cu intalnire

 

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult,

Dar nu mai am răbdare să ascult

De visele pierdute printre fapte.

Din zi în zi şi noapte după noapte

Ne tot uscăm mai mult şi tot mai mult

In faţa unui gând ascuns prin şoapte

Ne întâlnim ca-n gara de demult.

Ne pleacă-n grabă fără bani şi acte

Un gând uşor timid şi prea tăcut

Ce ne-ar fi spus doar dac-ar fi putut

Să ne mai întalnim la tren de şapte

In faţa unui gând ascuns prin şoapte...

Fereastra

 

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un ceas la care ştii că pleci

şi de-un gând ce azi o să se stingă

Fără niciun zgomot ai pornit la pas

şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă

ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas

decât o poveste inutilă

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un personal cu care pleci

şi un vis ce azi o să se stingă

Toţi se miră azi cum ai putut să pleci

şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă

nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu

când vor reuşi să te mai vadă

Ai deschis fereastra dimineţii reci...

şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...

Rondel de toamnă

Subtil e-un dans de frunze ruginite

ce le-a decolorat uscatul vânt

şi imediat coboară pe pământ...

rănite şi cu mult prea obosite

În ceasul cel cu ore-mbătrânite

din toamna-n care timpul ne-a înfrânt,

Subtil e-un dans de frunze ruginite

ce le-a decolorat uscatul vânt.

Orgoliile tac azi prăbuşite

într-o mansardă gri cu nori şi vânt

când toamna vine cu-al romanţei cânt

la vârsta când cu toate stau smerite

subtil e-un dans de frunze ruginite...

Scrisoare toamnei

Doamnă toamnă,

mai lasă-mi mângâierea

ce m-a eliberat

din neputinţa

unei confruntări

cu durerile amintirii...

Mai lasă-mi atingerea

unei clipe care cu smerenie

m-a vindecat din

greaua durere

a dorurilor...

Şi apoi, mai lasă-mă...

în zadarnicul suflet

s-a mai înfiripat un dor

de ducă şi de fugă

spre alte anotimpuri...