motto:
"Ridi, Pagliaccio,
sul tuo amore infranto!"
"Ha-ha!" zise clovnul
dar dincolo de machiaj
o lacrimă îşi făcea loc
şi curgea ca prin fisura
dintr-un baraj
"Ha-ha!" zise clovnul
dar lacrimi curgeau
şi tot mai multe
se băteau, se luptau, se uneau
şi loc îşi făceau
Ha-ha, zise clovnul
şi scena de lacrimi se inunda
şi machiajul curgea
şi se topea,
se topea,
se topea...
Fluturii de noapte astăzi au venit
când stăteam şi eu acasă liniştit
să mă-ntrebe despre ce-a mai apărut,
ce am mai avut şi ce am mai pierdut
ca şi când probabil nu s-ar fi ştiut...
Mă întreabă iarăşi cu al lor bâzâit
ce s-a întâmplat şi ce am mai iubit,
ce bucle din noapte am mai mângâiat,
şi ce ochi albaştri m-au mai sărutat,
ce mai fac din ziua când tu ai zburat
Ei susţin că-s multe zvonuri prin oraş
ba c-am fost un domn sau poate chiar un laş,
dacă m-am jucat sau dacă am iubit,
că din dragoste probabil am orbit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
Fluturii de noapte par să-mi râdâ-n nas
când le povestesc ce-a fost şi ce-a rămas;
par să nici n-asculte ce le tot explic,
să nu înţeleagă când îi contrazic
şi s-o ţină langa pentru un nimic...
Ziua următoare ziarele-au vuit
despre noaptea-n care fluturi am stârpit;
parcă s-a uitat deja ce s-a vorbit
şi ce bârfoteci de zvonuri s-au pornit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
We became strangers
under the electric moons
of our old city
The light from inside your thought
turned the moon inside my soul
La fiecare pas
câte un semn,
la fiecare ceas
câte o amintire
şi-n fiecare gând
câte cineva
cu o şoaptă
dintr-un timp
către altul...
Fiecare pas -
câte o rază
fiecare ceas -
câte o umbră
şi fiecare gând
câte o şoaptă
ca o parolă,
ca o cheie
pentru jocurile
ce n-au apucat
să înceapă
în ceasurile
ce
vor
mai
fi...
Pășind pe balustradă
Ca pe o stradă ce s-a deschis
Ni s-au deschis și drumuri noi
În pași de zbor
Timp, pe unde-ascunzi anii promişi,
prin ce poeme-amare de iubire,
că văd i-ai gonit ca pe proscrişi...
Timp, pe unde-ascunzi anii promişi;
cu ce rapid de noapte îi trimişi,
spre ce necunoscută nălucire?
Timp, pe unde-ascunzi anii promişi
prin ce poeme-amare de iubire?
Tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
portrete-nlăcrimate de mâhniri
dar şi cu-mbrăţişări de împăcări
Ne-aşteaptă în muzeul de iubiri
să spună ale lor poveşti şi stări
tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
Naturi din rămăşiţe de simţiri
sau peisaje dintr-un paradis
ne cheamă-n lumea lor de-nchipuiri
ne-aşteaptă la poveştile din vis
tablouri de iubire şi-amintiri...
Preauşorul somn
cobora scara de vis
din camera mea
S-a deschis un vechi portal
către amintiri din gând...
Tăcerile din zgomot de oraş
ne ţipă în timpane să vorbim
că nu suntem copii, nu suntem laşi
şi n-are rost s-ascundem că ne ştim
Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş
de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim
Tăcerile din zgomot de oraş
ne ţipă în timpane să vorbim
Chiar cu talentul unui actoraş,
atunci când noi cafeaua ne sorbim
cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş
aşa ne-nvaţă să ne mai iubim
tăcerile din zgomot de oraş...
