Tanka

 Pomii scuturaţi

năşteau ploile de flori

în zile de mai;

visul primăverilor

s-a stins încet în iarbă...

Rondel astral

 

Când multe stele tot cădeau

în ploi de vis şi de mister,

în poezii se-adăposteau

cei călători chemaţi în cer

Goniţi din nou de-al lumii ger

absurzi poeţi speriaţi fugeau

în ploi de vis şi de mister

când multe stele tot cădeau

Cu trenurile reci plecau

prin nopţile ce tainic pier

la zile care nu veneau

din gândul ce plângea-n ungher

Când multe stele tot cădeau...

Tanka

 Lumina străzii

Anunţa venirea ta

Dintr-un timp trecut ;

Dragostea şi-a amintit

Vremea care-o aştepta...

Haiku

 

Zbor în lumină

peste dimineţi de gând,

orizont deschis

Tanka

Păşeai alene

într-o ploaie de mister

plină de gânduri;

amintirile din vis

îşi cer iarăşi dreptatea...

Să plouă

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

(Să plouă!)

Să se şteargă urmele!

(Să plouă!)

Să se pună în arhivă!

(Să plouă!)

Să spele păcatele!

(Să plouă!)

Focurile să le stingă!

 

(Să plouă!)

Totul să se termine!

(Să plouă!)

Să spele păcatele!

(Să plouă!)

Nu cumva să mai rămână!

(Să plouă!)

Vreo umbră de urmă!

 

(Să plouă!)

Şi să mă-ntoarcă din drum

(Să plouă!)

Că am fost prea ocupat

(Să plouă!)

Şi poate nu te-am văzut

(Să plouă!)

Cine eşti cu-adevărat!

 

(Să plouă!)

Să te-ntoarcă din drum

(Să plouă!)

Să te dezbrace de machiaj

(Să plouă!)

Să te dezbrace de minciuni

(Să plouă!)

Să te-arăţi de ai curaj!

 

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

(Să plouă!)

 

Iluzie cu iluzii

Se făcea

că ne plecau gânduri

în bătaia vântului

unei noi schimbări

Nu ştiam unde 

şi nici cum;

nici la informaţii

nu s-a anunţat!

Se făcea 

că ne-auzeam şoapte

în chip de cântec

de drum şi de stea

Nu ştiam de unde

şi până unde;

la radio nici

că s-au difuzat!

Până se făcu

ca sărutul nostru

la tren de noapte

şi de despărţire

să nu mai fie...

Şi totuşi

ne ştie şi Sudul

ne ştie şi Vestul

şi Nordul

şi Basarabul

şi numai noi

nu 

mai ştiam

nimic...

Destin cu cântec

 

E simplu, prea simplu:

Când s-a scris cântecul nostru,

cei ce l-au scris n-au ştiut să-l cânte

şi a rămas în aer până la primul vânt

de poluare prozaic-păcătoasă...

Când s-a scris cântecul nostru,

cei care l-au scris n-au ştiut

că va veni clipa când ceasuri bolnave

vor bate-ntr-o poartă încuiată 

de blesteme şi păcate...

E simplu, prea simplu:

Când s-a scris cântecul nostru,

nu s-au gândit că oamenii 

îl vor mai asculta

îl vor mai cânta

şi-l vor mai şi crede...

Destin cu joc interzis

 

Te cântam,

şi doar florile 

îţi puteau asculta

cântecul vechi şi uitat

de lumea pedepsită la tăcere...

Te şopteam,

doar că aerul 

de fum şi parfum

nu te mai putea ghida

în oraşul cu străzi

pedepsite la somn

şi uitare...

şi Te-am strigat

şi au venit

şi m-au luat

şi m-au amendat

până la noile dispoziţii

ale gândului pedepsit

la nelinişti şi zbateri!...

Mai aşteptăm

 

Mai aşteptăm

o clipă, o viaţă

sau cât se va scrie

şi se va prescrie

până la data

noii consultaţii

şi investigaţii

Mai aşteptăm

o oră, o secundă

sau cât se va zice

până se va dezice

gândul de suflet

pe-al vieţii umblet

Mai aşteptăm

atât cât se pare

că trebuie în lumea mare

să stăm cu ochii-n soar

în aceeaşi sală de aşteptare