Iar muzica,
mai verde decât
pozele cu noi,
se mai deschide
să ne îmbrăţişeze,
să ne asculte
când spunem
nemaispusele poveşti
din gânduri plecate
în voiaj de nuntă
şi din priviri
şi tăceri de roman
şi romanţă de cântec
în imagine: "Ultimo incontro" - colaj de Cristiana Bucureci
Mi-a adus iubirea
din gândurile unei inimi
scrise într-un vers
uitat într-o carte veche
de vise....
Mi-a adus liniştea
dintr-o singuratică
fire tăcută de ceas
care ştie să aştepte
clipa unui gând bun...
Şi mi te-a adus
din amintirea caldă
a unui suflet care
nu şi-a trădat iubirea
pecetluită în cărţi
de gânduri şi suflet...
Şi te mai văd
în câte o fotografie
şi în câte o clipă alb-negru
alături de un puşti creţ-rânjit
care putea să arate mai ca mine
găsindu-i un cântec, un vers
şi câte necâte alte detalii...
Şi-ţi mai zâmbesc
luând fotografia în buzunarul
hainei sufletului
şi-i mai rânjesc puştiului zicând
"NOROCOSULE"
precum şi mie mi s-a spus cândva
într-o istorie poetico-voiajoare
"DEŞTEPTULE"
Şi mai râd,
şi mai plâng,
şi mai cânt,
şi mă strâng
şi alte multe detalii
pe care nu le ştii;
nu se dau la ştiri,
nu vuieşte feedul,
nu bat tobele,
nu bingăne telefonul
fiindcă
nici eu
nu mai ştiu
mai nimic...
în afara unor
alte detalii
de nediscutat!...
De pe munţi din nori,
spirite la pescuit
stau şi aşteaptă
Liniştea ploilor reci
şi-a spus ultimul cuvânt
Tablou cu autor necunoscut(văzut în Art-An-Te, București)
Se joacă drame-n suflete
fără acte în regulă
dar nici regula jocului
nu-i cea mai ortodoxă
dar nici catolică nu-i...
Se joacă drame-n suflete,
dar comedia vieţii
ne râde-n nas
cu tot ce înseamnă
fiinţa şi nefiinţa ei
nefinisată...
Se joacă drame-n suflete
dar nici gândul
nu mai gândeşte
de când i-a rămas
imaginaţia-n ghips
şi abia mai merge
târându-şi paşii
clandestini şi bolnavi
spre un capăt de drum
ca să bată gongul final...
Am să-ţi spun iubire...
N-are rost să-mi arăţi acte;
n-au niciun sens...
şi eu le-am aruncat pe-ale mele
într-o valiză grea
cu păcate şi dileme
în ziua-n care am aflat
că formalităţile
ne lasă fără fondul
şi-aşa tot mai greu de pictat
într-o frescă grotescă
a vieţii...
Desen de Marius Ionescu
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
ce nu ştie a citi prin rânduri...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
cât stăteam pe şubredele scânduri
de pe banca porţii parcului...
Ne îmbrăţişam aceleaşi gânduri
abătute-n strada soarelui
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
şi-alergi nesăbuit din tren în tren
după un amărât pustiu de bine...
Eşti obosit şi ai uitat de tine
de când alergi pe drumul tău etern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
N-ai acte, n-ai averi şi n-ai pe cine
să-ntrebi când vei ajunge-n cel eden
după un amărât pustiu de bine...
Abia de ştii când pleacă şi când vine
un tren pe drumul lung şi tot mai tern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
Te-opreşti şi obosit, şi vai de tine,
cerşeşti mult prea vocal şi prea obscen
după un amărât pustiu de bine...
În timpuri mult prea aspre şi haine
prin lume eşti un biet ipochimen
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
tot căutând un biet pustiu de bine...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar
al străzilor tăcute şi prea ninse
Luminile din strada ta-s aprinse
ca inimile noastre prea cuprinse
când bezna se aşterne iar şi iar...
Luminile din strada ta-s aprinse
şi mă ghidează ca pe un hoinar...
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I saw you there,
in that old picture on the wall
Looking at me, smiling at me
as my tears fall...
Now I wonder how can I see you again
for a simple talk to try and heal my pain
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
And now you're back
just for a talk and for a smile
Oh, I love you but it's strange as that may seem
I still wonder if it's real or if it's just a dream...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
but I still hope and believe that I'll see you
and I don't believe when they say that I lost you
Maybe we'll meet again
Don't know where, don't know when
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Maybe we'll meet again
as the time will heal the pain...
Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult
decât o vorbă fără de trăire!...
Da, ne-am atins privire în privire
şi s-a născut deodată o iubire
şi-un cântec ce mi-e drag să tot ascult!...
Da, ne-am atins privire în privire
cu o tăcere care-a spus mai mult!...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
De unde-ntâlnire, de unde câştig
cu gheaţa la mal şi poleiul pe dig
şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig...
Şi vin portărei şi mă iau că instig
când strig şi îţi cânt aste rânduri
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Cu vorbe de-ocară şi arme se-nfig
sărind nărăvaşi din intrânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
Şi vor să m-oprească şi vor să m-oblig
să-nchid cântul-strigăt din vânturi
şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...
Şi-n cântec se pare că-ncurc şi intrig
pe cei cu gândirea de scânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri ...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri
şi parcă în ceaţă te văd şi te strig...
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
de unde-ntâlnire, de unde câştig
când vag ne citim printre rânduri
Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig
în case şi inimi şi gânduri...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
că nici nu te mai vede gândul meu
decât ca pe-un poem pierdut în formă...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
de parcă te-au născut ai tăi la normă,
iubire fără niciun Dumnezeu!...
Dar te-au ascuns prin vorbe fără noimă
că nici nu te mai vede gândul meu...
Vântul printre crengi
şi tăcerea unei vremi
blocate-n gânduri...
Toamna-şi leapădă haina
în clipa ce-a îngheţat...
S-a deschis ca o poveste
strada ta şi m-a primit,
paşii mei străini de toate
pentru-o clipă s-au oprit
Să mai afle despre tine
unde-ai fost, unde-ai plecat,
către care zări străine
cu al nopţii-accelerat..
Inima tot mai întreabă
şi tot stăruie în van,
nimeni nu ştie de tine
şi aşa mai trece-un an
Şi se schimbă, se tot schimbă
vechile gărzi de vecini
iar povestea ta se pierde
ca străinu-ntre străini...
motto:
"Ridi, Pagliaccio,
sul tuo amore infranto!"
"Ha-ha!" zise clovnul
dar dincolo de machiaj
o lacrimă îşi făcea loc
şi curgea ca prin fisura
dintr-un baraj
"Ha-ha!" zise clovnul
dar lacrimi curgeau
şi tot mai multe
se băteau, se luptau, se uneau
şi loc îşi făceau
Ha-ha, zise clovnul
şi scena de lacrimi se inunda
şi machiajul curgea
și cădea
şi ardea,
și se topea...
Fluturii de noapte astăzi au venit
când stăteam şi eu acasă liniştit
să mă-ntrebe despre ce-a mai apărut,
ce am mai avut şi ce am mai pierdut
ca şi când probabil nu s-ar fi ştiut...
Mă întreabă iarăşi cu al lor bâzâit
ce s-a întâmplat şi ce am mai iubit,
ce bucle din noapte am mai mângâiat,
şi ce ochi albaştri m-au mai sărutat,
ce mai fac din ziua când tu ai zburat
Ei susţin că-s multe zvonuri prin oraş
ba c-am fost un domn sau poate chiar un laş,
dacă m-am jucat sau dacă am iubit,
că din dragoste probabil am orbit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
Fluturii de noapte par să-mi râdâ-n nas
când le povestesc ce-a fost şi ce-a rămas;
par să nici n-asculte ce le tot explic,
să nu înţeleagă când îi contrazic
şi s-o ţină langa pentru un nimic...
Ziua următoare ziarele-au vuit
despre noaptea-n care fluturi am stârpit;
parcă s-a uitat deja ce s-a vorbit
şi ce bârfoteci de zvonuri s-au pornit,
iar alte detalii... nu-s de povestit!
