Stăm şi aşteptăm

 

muzică şi text: Marius Ionescu

Sub un soare prea străin

şi sub nori ce tot revin,

ceasul se întoarce în trecut...

Nu mai ştim ce e cu noi,

parc-am merge înapoi

şi aceasta doare tot mai mult...

Stăm şi aşteptăm

veri şi primăveri

şi miracole pentru dureri...

Nu mai ştim ce-i azi,

nu mai ştim ce-i ieri;

stăm şi aşteptăm minuni din cer...

Timpul stă pe loc tăcut

nu mai ştim ce-i de făcut

oare ce-am avut şi ce-am pierdut?

În oraşul prea bolnav

fără medici totu-i grav

şi aceasta doare tot mai mult!...

Acelaşi cer

 

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu

Priveam pe cer

într-o zi de lungi tăceri

norii se plimbau în voie

printre veri şi primăveri...

Fără să cer,

dintr-o ploaie de lumini

ai venit apoi spre mine

cu aceiaşi ochi senini...

Sub acelaşi cer

ploaia de mister

faţă-n faţă-apoi ne-a adus

în lumină şi...

Refren:

Acelaşi cer 

azi ne-a-mbrăţişat

şi-acelaşi cer,

sub el ne-am sărutat

Un vis de ieri 

ne-a spus că într-o zi

acelaşi cer

ne va îndrăgosti...

Priveam pe cer

într-o noapte de mister,

stelele dansau pe-un cântec

ce-l ştiam din vechiul ieri...

Cu ochii-n cer

azi noi doi ne minunăm

cum nici timpul nu mai ştie

de când ne îmbrăţişăm

Triolet cu flăcări

 

Şi s-au văzut şi flăcări mari pe cer

pe care nicio ploaie nu le stinge

nici dacă dintr-o dată-ar fi un ger...

Şi s-au văzut şi flăcări mari pe cer

iar lumea fără pic de caracter

se teme că-ntr-o zi ne vor atinge

Şi s-au văzut şi flăcări mari pe cer

pe care nicio ploaie nu le stinge

Triolet unei amintiri

 

Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul

şi te-a păstrat în suflet bucuros

că i-ai umplut şi sufletul şi gândul

Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul

cel potrivit, căci nu ştia nici gândul

ce lucru să găsească mai frumos...

Te-a întâlnit când nu ştia cuvântul

şi te-a păstrat în suflet bucuros

Cât despre mine...

 

Aia e,...

Scrisorile ne zboară cât colo

mesajele ne vorbesc

şi ne sună

ca la Gara de Nord

la ora de vârf

şi ne zgândăre liniştea...

Întrebări fără noimă plutesc

în aerul grav-bolnav

şi-n aerele celor

rupţi şi roşi de grija

vieţilor noastre

expuse ca pe o tarabă tabloidă

de doi bani

şi de restul...

praful de pe tobele

ţăndărite în concertul 

de la pauza meciului

dintre cei ce ne-or mai iubi

şi ceilalţi...

În rest,

toată lumea liniştită,

fiecare pentru sine,

de unde lacrimi 

pe obrazul lor prea gros

şi nesimţit???

Cât despre mine...

E., plusieurs ans après

Draga mea E.,

plusieurs ans après

îţi scriu o scrisoare

cu aceeaşi nebună ardoare,

bântuit de-amintiri,

rătăcit printre multe simţiri

când copilul meu interior 

te plânge cu dorul de zbor

spre tărâmul promis

şi spre tine aceea ca dintr-un vis...

Draga mea E.,

plusieurs ans après

mai caut şi-acum

paşii noştri în fum

prin pădurea titanică

şi cu aceeaşi chemare mecanică

la drum de izvoare tulburate

şi trepte de fier chiar ritmate

însă tot copilul meu interior

ce-şi mai aminteşte cu dor,

în timp ce alţi martori oculari

necesită alţi ochelari

că se-apucă şi-mi rescriu povestea 

uitând toate-aspectele-acestea...

Dar draga mea E,

bunăoară, chiar sept ans après

am trecut pe acolo

şi am bântuit iar de colo până colo

dar tu nu mai erai 

şi nici alta ruptă din rai 

n-am găsit şi-aş fi dat şi anunţ

şi-ar fi multe, însă nu mă pronunţ....

Draga mea E.,

te revăd când ascult cântece

mă găsesc într-un hol aşteptând

şi te-aud lângă mine-ntrebând

spuneai că dacă cineva

de mine încearcă să se mai ia

şi asta mă doare,

fac doar "bum şi cade şi moare"

Play the game ascultam

şi în joacă apoi şi intram

şi tot ca atunci mai întâi

mă visez cu tine la căpătâi

şi pornim în plimbare 

pe drumul cel mare

care astăzi mă doare

şi-acum "One more night" mai ascult

dar parcă tot "Do you remember?" 

mă întreb cel mai mult...

Ehehei... 

„blow away, blow away, shine away”

(...)

P.S.

O, draga mea E...

un' te-au ascuns Statele???

#DaMăDaDar

 

Îl găseşti la ştiri şi în talk-show-uri mii

în orice situaţii e prezent şi ştii

face el ce face şi apare oricum

pe orice scurtătură şi pe orice drum...

N-are rost să spun că e în zadar:

ne omoară zilnic toţi cu DaMăDaDar

Ai bătut o palmă pe un drum de succes,

totul pare bine şi e şi interes,

actele-s semnate şi eşti împăcat,

însă te trezeşti că nu s-au aprobat...

N-are rost să-ţi spun, că e în zadar:

faci ce faci şi dai peste DaMăDaDar...

DaMăDaDar, DaMăDaDar,

nu ştii dacă-i lucru sau fiinţă măcar

DaMăDaDar, DaMăDaDar,

toată lumea-i fiartă azi cu DaMăDaDar

Ai fugit la medic şi la tratament

Ai temperatură, dar şi temperament

Medicul se uită cu un calm englezesc

ca şi când nenorocirea e un firesc

N-are rost să-ţi spun, că e în zadar:

Medicul vrea să-ţi prescrie DaMăDaDar

Pantoum matinal

 

Şi s-a deschis fereastra unei zile

în dimineaţa gândului de ieri

atunci când nişte veri şi primăveri

se întâlnesc să-ntoarcă alte file

În dimineaţa gândului de ieri

deşi stau liniştiţi la ei în vile

se întâlnesc să-ntoarcă alte file

acei poeţi bolnavi de mult mister

Deşi stau liniştiţi la ei în vile

cu sufletul cuprins de-al lumii ger

acei poeţi bolnavi de mult mister

nu-s angajaţi în versul lor pe pile

Iar zbaterile sunt cam inutile

atunci când nişte veri şi primăeri

se întâlnesc pe sub acelaşi cer

şi s-a deschis fereastra unei zile

Triolet cu omul din oglindă

 

Vorbești cu un om din oglindă

Un om care nu te cunoaște

Și-acum a zbughit-o colindă

Vorbești cu un om din oglindă

Ce-aleargă acum să te prindă

Să-ți spună ce viață te paște!

Vorbești cu un om din oglindă,

Un om care nu te cunoaște...

Pantoum

 

Fereastra din lemn către soare

Ne-a spus de a lumii culoare

Pictată în gând și în suflet

Văzută în vis și în cuget

Ce gând fără nicio mirare:

Fereastra de lemn către soare

Stătea azi cântând într-un plânset

Pictată în gând și în suflet

Un vis aștepta la intrare

Ce gând fără nicio mirare

Stâlcindu-și sărmanul ei zâmbet

Stătea azi cântând într-un plânset

Ne-a spus de a lumii culoare

Doar versul pe pagina-n floare

Văzută în vis și în cuget

Din cartea de gânduri și cântec

Iluzie cu lumină-n noapte

 

S-a aprins o lumină 

peste mare, 

peste nisip 

şi peste noi,

dincolo de norii

unei realităţi 

prea concrete,

şi fără direcţie...

S-a aprins o lumină 

într-o noapte

ca într-o zi 

pictată Rembrandtian,

bolnav, deprimant 

şi inutil 

precum o boală

fără medici

sau medicamente....

Dar lumina din noi...

cu greu va mai pâlpâi 

până-n ziua aceea

în care se va arăta

licărind veşnic

în jurul nostru...

Iluzie cu păpuşi de timp

 

Bombe sexy

cu ceasul biologic dereglat

păşeau mecanic pe calea

timpului nostru 

care s-a oprit 

la ziua unei despărţiri

dintr-o absurdă

şi imposibilă iubire

sărită în aer

de la prima vedere

a vedeniei ce-a fost

şi a rămas

doar un amărât de film

pe care toată lumea-l ştie

şi 

nici

nu 

ne 

mai 

interesează

Rondel Dimovian

 

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

atunci când cerul se făcuse mov

şi el cânta pe versuri de Dimov

Oraşul se plimba cu capu-n nori

dar nu părea să simtă cum în zări

Un câine survola peste oraş 

pe un covor volant la ora H 

Pe când pisica neagră mieuna

cântând pe toate gamele de la

ciulind urechile de iepuraş

şi fără aripi ca de îngeraş

un câine survola peste oraş 

Joc pe caz de boală

 

Inima mea

Sărea coarda pe arterele

Din orașul inimii tale.

Tu jucai șotron pe nori 

Lovind cu piatra 

Capul meu fără minte

Și fără de gânduri

Într-o copilărie

Impertinentă

Și impenetrabilă...

Gândul tău juca feste

Și-ncingea fieste

Pe 7 cărări ale

Metafizicului meu

Și doar inima mea 

Ce mai știe de astea...

Restul le mai știe

Unul, Neamzheimer,

Specialistul nostru

În cazuri de boală

Care nici el nu mai știe

Cine pe cine

S-a îmbolnăvit 

De toate cele boli...

Triolet cu priveghi

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

că s-a prăpădit de-o boală grea

sub furtună de priviri ce-au ars

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

care a născut cam mulţi bastarzi

care nu-mi ascultă dragostea

Şi-am să ţin priveghi zilei de azi

că s-a prăpădit de-o boală grea

Iluzie din depozit

 

Ca într-o sală de aşteptare,

gândurile noastre stăteau

claie peste grămadă

într-o cameră cu vrăji

şi alte minunăţii...

Printre straturi de praf fără magie,

vrajă fără formulă,

fără efect,

fără noimă,

gândurile bolnave îşi aşpteptau

ziua de apoi

dintr-un calendar

de la '900-toamna

şi Calendele Greceşti

sub ticăitul unui ceas potrivit

după Fabrica de Împachetat Fumul

A consemnat 

un angajat de la Firma Cucu

Restul sunt detalii

Triolet pamflet

 

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce doarme fără noimă iar la post

şi fără conştiinţa raţiunii...

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce nu-şi asumă riscul acţiunii

şi se trezeşte-n clipa de "a fost"

Să tulburăm iar somnul naţiunii

ce doarme fără noimă, fără rost

Triolet de câmpie

 

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

pe care lumea îi credea doar laşi...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de flori pornite cu un gând poznaş

într-un alai speriat ca de furtuni...

Era câmpia cea zvântată-n paşi

de ploaie şi de-ndrăgostiţi nebuni

Triolet cu ochii de deochi

 

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

ca arma pregătită de onor

din seara-n care tu m-aveai la ochi

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

privindu-mă în chipul bazaochi

şi parcă mereu gata de omor

Şi-acum arată-ţi ochii de deochi

ca arma pregătită de onor...

Iluzie cu nocturnă de Chopin

 

Dar mai sărut fotografiile,

îmbrăţişez secundele rămase 

şi păşesc cu tine

prin locuri care 

nu ne mai cunosc

şi mă mai învelesc

cu plapuma de bucle nocturne

ce mă învăluie 

în amintirile visului prea adevărat...

Şi mai sărut amintirea ta

dintr-o altă seară

cât o zi de post negru 

şi de rugi întru noi 

şi dragostea noastră

Şi mai ascult cântecul nostru

de pe o placă veche

care nu ştie patina timpului

care nu ştie să patineze;

doar ce ne duce 

zburând cât colo şi cât coace 

până la coptul fructelor

fără anotimp,

fără spaţiu şi timp...

Şi mai dansez

singur în cameră,

nu contează că muzica

s-a oprit şi am ameţit

de atâta-nvârtit

şi tot ce-a rămas

nu mai are cum 

să mai prindă glas...

Şi ce-a mai fost

au avut grijă alţi martori oculari

fără ochelari

să toarne în forma fără fond

a formalităţii autorităţilor

care nu cunosc autorii

romanului nostru nescris...