Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire
Aflat în ciclicitate și-n buclă
Alergând călare pe biclă
Până la răzvrătire
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire
Aflat în ciclicitate și-n buclă
Alergând călare pe biclă
Până la răzvrătire
Ploile de tei
Căzute pe strada mea
Cântau pentru noi
Tăcerea străzii tale
Ne-a bătut gongul final...
Da,
am păstrat cuvinte
în scrisori şi jurnale
scrise de umbrele
din tăcerea inimii
de care n-ai ştiut...
Da,
am păstrat iubire
ferecată-n sufletul
bine-zidit
şi prea-securizat
de frică
pe care nu l-ai cunoscut...
Şi alte zise şi nezise
scrise şi nescrise
poezii,
gânduri,
noduri
şi doruri
care te aşteaptă
într-o carte
a sufletului
cu glasul tăcut...
Prea bătrân să-şi amintească
sufletul te privea tăcut
ca pe-o umbră de gânduri
ca pe-un prieten demult pierdut
şi atunci se-ntreba
"Ce-am pierdut, ce am mai avut?"
Prea bătrân să te ştie,
sufletul te privea cumva
fără să-şi reîmprospăteze
ocupată memoria sa
şi atunci pe strada mare
a luat-o la pas cam aşa...
Prea bătrân să-şi amintească
prea bătrân să te ştie,
cu memoria plină
şi bolnav de-amnezie
Prea bătrân să mai vadă
te privea tăcut şi confuz
şi atunci, ce să facă,
ţi-a scris trist un amnezic blues
Oră fără timp
Clipe suspendate-n cer....
Lume-n tăcere
Conclav de păsări
adunat la vorbe mari
şi controverse...
Şedinţa se suspendă;
firul roşu este rupt.
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea
Ce se îmbrățișa cu nervii mei...
Când s-a deschis o carte cu idei,
Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei
nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.
Când s-a deschis o carte cu idei,
Un cântec se porni rupând tăcerea...
Fotograf: Marius Ionescu
Gânduri naive
desenate-n nuanţe gri,
puzzle de suflet
în bucăţi cam mii şi mii;
piesele-absente
nu mai ştiu a le găsi...
Lumea e multă,
însă oamenii puţini,
suficienţă,
viziuni de vizuini...
Ce să mai cauţi?
Eşti străin între străini...
Cine s-asculte
când abia se-ascultă ei?...
Cine să vadă
când sunt orbi şi derbedei
în paşi de Panzer
fără gânduri şi idei?...
Gânduri naive
desenate-n nuanţe gri,
umbre bolnave
după paşii noştri vii;
piesele-absente...
tu mai ştii a le găsi?...
Suspendați în timp
Și-atârnați în spațiul gol,
Ne ducem soarta...
Ceasuri mult prea bolnave
Au uitat să mai sune...
În imagine: "Obiecte suspendate în timp", de Graţiela Frangu
Găsesc că nu avem răbdări
şi poate ritmu-i nebunesc,
că respirăm în aer praf
într-un oraş cam nefiresc,
Găsesc...
şi totu-i firesc
totu-i firesc
Şi timpul ne tot fierbe-acum
mult mai nebun şi mai prostesc
şi chiar de-ar fi să fie-aşa
un lucru bun eu, zău, nu mai
găsesc...
şi totu-i firesc
totu-i firesc
e-un pic nebunesc!...
E o prostie ce trăim
în timpul ăsta nebunesc
nici îndoieli nu mai avem
că şi prostia-i un firesc
găsesc
şi totu-i firesc
totu-i firesc
Azi greierii ne cântă-n messenger
şi-i ora cand păienjeni vin spre noi
iar pânzele ne-nvaluie mizer...
Azi greierii ne cântă-n messenger
prietenii privesc acest mister,
se-ntreabă, fac rumoare, tărăboi...
Azi greierii ne cântă-n messenger
şi-i ora cand păienjeni vin spre noi
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Got no words to write in this letter
I may have told you but I can't remember
if there was something more or not
in the place you hide the soul that you got!
Just a dream or maybe a whisper
I can feel now that you left
I know it better, without you I just can't
I cannot run without walking
I cannot scream without believing
I cannot love without losing
I cannot run, I can't scream, I can't love
just with you I'm alive!
All that was between our souls
nothing more than a simple game
so sand and so silly, oh
But it was something I would never forget
Even if now you don't care
you shall know that I'll be there
and in the middle of the lonely night I'll scream...
Ceasul cel mare n-are ore deloc
stă degeaba pe fază
Timpul tot stă şi leneveşte în loc
nu îl interesează...
E întuneric în oraş şi acum
nu este nimeni pe stradă,
luna şi stelele-s pierdute în fum -
de unde chef de paradă?!...
Noapte e rece şi bolnavă de fel
de-o mare singurătate
când ziua, lumea fără gânduri şi ţel
orbecăie mai departe
Iar dimineaţa de-ar veni n-are rost
să ne mirăm cum o noapte
se-mbracă şi apoi porneşte la drum
cu-aceleaşi semne de moarte
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
într-un sărut al celor mai aleşi
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
destinul bun ne leagă fedeleş
într-o iubire caldă, protectoare
Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş
şi-un soare ce ne mângâie din zare
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...