Iluzie cu acrobaţie

 

Pășind pe balustradă

Ca pe o stradă ce s-a deschis

Ni s-au deschis și drumuri noi

În pași de zbor

Triolet cu timp nedrept

 

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi,

prin ce poeme-amare de iubire,

că văd i-ai gonit ca pe proscrişi...

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi;

cu ce rapid de noapte îi trimişi,

spre ce necunoscută nălucire?

Timp, pe unde-ascunzi anii promişi

prin ce poeme-amare de iubire?

Rondelul muzeului de iubiri

 

Tablouri de iubire şi-amintiri

şi de-ntâlniri cu tandre sărutări

portrete-nlăcrimate de mâhniri

dar şi cu-mbrăţişări de împăcări

Ne-aşteaptă în muzeul de iubiri

să spună ale lor poveşti şi stări

tablouri de iubire şi-amintiri

şi de-ntâlniri cu tandre sărutări

Naturi din rămăşiţe de simţiri

sau peisaje dintr-un paradis

ne cheamă-n lumea lor de-nchipuiri

ne-aşteaptă la poveştile din vis

tablouri de iubire şi-amintiri...

Tanka

 

Preauşorul somn

cobora scara de vis

din camera mea

S-a deschis un vechi portal

către amintiri din gând...

Rondel cu comunicare defectuoasă

 

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

că nu suntem copii, nu suntem laşi

şi n-are rost s-ascundem că ne ştim

Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş

de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim

Tăcerile din zgomot de oraş

ne ţipă în timpane să vorbim

Chiar cu talentul unui actoraş,

atunci când noi cafeaua ne sorbim

cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş

aşa ne-nvaţă să ne mai iubim

tăcerile din zgomot de oraş...

Haiku

 

Liniștea din noi

Între multe-amenințări...

Cântă greierii

Haiku

 

Noapte peste bloc

Ca o mantie din vis

Covor de stele

Triolet matinal

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau

ca pe florile uscate-n glastră...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

cu privirea ei uşor albastră;

inimile noastre îi râdeau...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau...

Tablou de Lidia Zadeh

Trioletul efemerităţii

 

...Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri

şi universul cel clădit cândva

s-a năruit din bietele-amăgiri...

Şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri;

s-a anunţat povestea şi la ştiri

cutremuru-i zdrobindu-mi inima

...şi-atunci tu te-ai spălat de amintiri

şi universul cel clădit cândva

imagine: What the water gave me, de Frida Kahlo

Blues cu fluturi de noapte

Fluturii, hoinarii,

într-o noapte au venit

mi-au intrat în casă

şi cu-un simplu bâzâit

mă-ntrebau de tine

ce mai ştiu, ce-am auzit...

Fluturii de noapte

habar n-am cum au venit

chiar la mine-n casă 

cât stăteam eu liniştit;

N-aveam ce le spune;

ce-a fost nu-i de povestit!

Şi-n puterea nopţii

peste-oraşul adormit

fluturii zburară

unde-a fost să îi trimit

Nu am ce le face; 

asta nu-i de povestit...

Blues de 3005

Noi eram numai copii

Și ne tot vorbeam multe prostii

Despre toate și nimic

Și-am mai fi vorbit măcar un pic

Poate doar cei mari de-ar fi știut

Că nu-i doar o joacă și atât

Doar că ei n-au ascultat

Jocul nostru ei l-au destrămat

N-am nicio adresă, niciun semn

Însă nici măcar același tren

Față-n față nu ne-a mai adus

Și-au rămas atâtea lucruri azi de spus

Martor mi-este roșul cel de vest

Și-amintirea ce-a rămas "the best"

Da-n personalul 3005

Pe când eram copii mai mici

Ne-am întâlnit și ne-am îndrăgostit

Iar azi te caut ne'ncetat

Prin orice tren accelerat

Dar nu te mai găsesc... și-am obosit

Vianella oraşului din insulă

Un oraş pe-o insulă clădit

ne-a făcut chemare într-o zi

şi un ritm abulic ne-a primit

Haosu-i nebun ne-a copleşit

deşi nu părea decât a fi

Un oraş pe o insulă clădit

Noi păşeam asfaltul său topit

când un cântec-haos ne vorbi

şi un ritm abulic ne-a primit,

doar că spaţiul cam îngrămădit

explodă şi-ndată mai sădi

un oraş pe-o insulă clădit

şi-ncă unul a mai răsărit

din beton şi fiare mii şi mii

şi un ritm abulic ne-a primit...

Când la-ntoarcere ne-au iscodit

noi am început a povesti

"Un oraş pe-o insulă clădit

şi un ritm abulic ne-a primit"

Imagine: My dress hangs there, de Frida Kahlo

Rondelul celei ce te-aşteaptă

 

Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

cu pielea ei arsă şi ochii în soare,

cu gânduri absente pierdute-n odihnă,

urechile-atente spre orice chemare...

Atât de frumoasă şi-atât de străină,

în ora târzie ţi-a scris o scrisoare;

ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

cu pielea ei arsă şi ochii în soare...

Nu-i nimeni pe stradă şi nimeni de vină

că-n timpul şi clipa de însingurare,

atunci când oraşul în zvon şi rumoare

vuieşte ca pulsul de fire sangvină...

Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

Imagine: "Sâmbătă, la prânz", de Miruna Cojanu

sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart

Blues cu prietena

muzică şi text: Marius Ionescu

Pe când eram mai mic,

eram naiv şi zăpăcit,

dar se punea câte-o pată 

când zâmbea o fată;

Şi cum vedeam cumva

pe cineva că-i semăna

întrebam treaba 'ceasta

cu prietena asta.

Pe când eram copil,

să povestesc e inutil:

multe nu ştiam,

dar mă ataşam;

Şi azi ar fi la fel

chiar dacă vremea e altfel

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Azi e puţin doar diferit

şi-n rest, tot de nedezlipit

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Cronică plastică

 

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută

parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce

fără de zâmbet, fără nicio cută

şi fără ochii oglindiţi în cer

Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave

de dragoste pierdută şi uitări

Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave,

n-avem cuvinte şi nici frământări...

Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare

încât ne-am transformat în doi străini 

Cuprinși de gânduri prea tulburătoare,

Erupție de plâns și de suspin?...

Te-au luat de lângă mine fără veste

lăsându-mă să caut disperat

de parcă tu ai fost doar o poveste

şi nu ai existat cu-adevărat

Te-au prefăcut într-un obiect de artă

ce stă și tace-n sala de muzeu

crezând c-o să te-admire lumea toată

aşa cum te-am iubit cândva şi eu...

(tablou de Lidia Zadeh)

Iluzie de final

 

Refuzuri viscerale

Duceau spre zenit

Un suflet blocat

Într-un simulacru de iubire

Aflat în ciclicitate și-n buclă

Alergând călare pe biclă

Până la răzvrătire

Tanka

 

Ploile de tei

Căzute pe strada mea

Cântau pentru noi

Tăcerea străzii tale

Ne-a bătut gongul final...

...etc

 

Da,

am păstrat cuvinte

în scrisori şi jurnale

scrise de umbrele

din tăcerea inimii

de care n-ai ştiut...

Da,

am păstrat iubire

ferecată-n sufletul

bine-zidit

şi prea-securizat

de frică

pe care nu l-ai cunoscut...

Şi alte zise şi nezise

scrise şi nescrise

poezii,

gânduri,

noduri

şi doruri

care te aşteaptă

într-o carte

a sufletului

cu glasul tăcut...

Blues amnezic

 

Prea bătrân să-şi amintească

sufletul te privea tăcut

ca pe-o umbră de gânduri

ca pe-un prieten demult pierdut

şi atunci se-ntreba

"Ce-am pierdut, ce am mai avut?"

Prea bătrân să te ştie,

sufletul te privea cumva

fără să-şi reîmprospăteze

ocupată memoria sa

şi atunci pe strada mare

a luat-o la pas cam aşa...

Prea bătrân să-şi amintească

prea bătrân să te ştie,

cu memoria plină

şi bolnav de-amnezie

Prea bătrân să mai vadă

te privea tăcut şi confuz

şi atunci, ce să facă,

ţi-a scris trist un amnezic blues

Haiku

 

Oră fără timp

Clipe suspendate-n cer....

Lume-n tăcere

Tanka

 

Conclav de păsări

adunat la vorbe mari

şi controverse...

Şedinţa se suspendă;

firul roşu este rupt.

Trioletul cărţii cu idei

 

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea

Ce se îmbrățișa cu nervii mei...

Când s-a deschis o carte cu idei,

Nici eu, nici tu și nici măcar ai mei

nu mai ştiam să ne-ascundem plăcerea.

Când s-a deschis o carte cu idei,

Un cântec se porni rupând tăcerea...

Fotograf: Marius Ionescu

Tanka

 

Insule de nori

Ne așteptau plutind calm

În marea de cer...

Cu aripi-tentacule,

Înotăm cerul în zbor.

Blues de gânduri

 

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

puzzle de suflet

în bucăţi cam mii şi mii;

piesele-absente

nu mai ştiu a le găsi...

Lumea e multă,

însă oamenii puţini,

suficienţă,

viziuni de vizuini...

Ce să mai cauţi?

Eşti străin între străini...

Cine s-asculte

când abia se-ascultă ei?...

Cine să vadă

când sunt orbi şi derbedei

în paşi de Panzer

fără gânduri şi idei?...

Gânduri naive

desenate-n nuanţe gri,

umbre bolnave

după paşii noştri vii;

piesele-absente...

tu mai ştii a le găsi?...

Tanka

 

Suspendați în timp

Și-atârnați în spațiul gol,

Ne ducem soarta...

Ceasuri mult prea bolnave 

Au uitat să mai sune...

În imagine: "Obiecte suspendate în timp", de Graţiela Frangu

Găsesc

 

Găsesc că nu avem răbdări

şi poate ritmu-i nebunesc,

că respirăm în aer praf

într-un oraş cam nefiresc,

Găsesc...

şi totu-i firesc

totu-i firesc

Şi timpul ne tot fierbe-acum

mult mai nebun şi mai prostesc

şi chiar de-ar fi să fie-aşa

un lucru bun eu, zău, nu mai 

găsesc...

şi totu-i firesc

totu-i firesc

e-un pic nebunesc!...

E o prostie ce trăim

în timpul ăsta nebunesc

nici îndoieli nu mai avem

că şi prostia-i un firesc

găsesc

şi totu-i firesc

totu-i firesc

Triolet în tăcere

 

Azi greierii ne cântă-n messenger

şi-i ora cand păienjeni vin spre noi

iar pânzele ne-nvaluie mizer...

Azi greierii ne cântă-n messenger

prietenii privesc acest mister,

se-ntreabă, fac rumoare, tărăboi...

Azi greierii ne cântă-n messenger

şi-i ora cand păienjeni vin spre noi

I'm Alive

 

muzica: Codruţ Croitoru

text: Marius Ionescu 

Got no words to write in this letter

I may have told you but I can't remember

if there was something more or not

in the place you hide the soul that you got!

Just a dream or maybe a whisper

I can feel now that you left

I know it better, without you I just can't

I cannot run without walking

I cannot scream without believing

I cannot love without losing

I cannot run, I can't scream, I can't love

just with you I'm alive!

All that was between our souls

nothing more than a simple game

so sand and so silly, oh

But it was something I would never forget

Even if now you don't care

you shall know that I'll be there

and in the middle of the lonely night I'll scream...

Blues de noapte în centrul vechi

 

Ceasul cel mare n-are ore deloc

stă degeaba pe fază

Timpul tot stă şi leneveşte în loc

nu îl interesează...

E întuneric în oraş şi acum

nu este nimeni pe stradă,

luna şi stelele-s pierdute în fum -

de unde chef de paradă?!...

Noapte e rece şi bolnavă de fel

de-o mare singurătate

când ziua, lumea fără gânduri şi ţel

orbecăie mai departe

Iar dimineaţa de-ar veni n-are rost

să ne mirăm cum o noapte

se-mbracă şi apoi porneşte la drum

cu-aceleaşi semne de moarte

Triolet sub floarea de cireş

 

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

şi-un soare ce ne mângâie din zare

într-un sărut al celor mai aleşi

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

destinul bun ne leagă fedeleş

într-o iubire caldă, protectoare

Îmbrăţişaţi sub floarea de cireş

şi-un soare ce ne mângâie din zare

Blues-ul oglinzii

 

"De-asta sunt aici,

ca să te pot asculta"

zise-oglinda bolnavă

care tot plângea

"aşa cum asculţi

plăcile tocite

cu cântece vechi

şi-autoînsuşite

Ca să-ţi aminteşti

totul mai târziu

când pierzi amintiri

zburând în pustiu!

De-asta sunt aici,

să te pot asculta!"

Oglinda bolnavă

plângea, stăruia,

însă inima frântă pleca...